32 Și ași, açelŭ çe va s’me spună pre mine în fața ómen̄ĭlorŭ, va s’lŭ spunŭ și eu în fața a Tatăluĭ a meŭ, care este în çerŭ.
Atunçea amirălu va s’ḑică la açelĭ din drépta luĭ: Venițĭ ghine cuvêntațĭ a Tată‐mĕuĭ, moștenițĭ amirărilĭa îndréptă a vóuĕ, de la façerea lumelĭeĭ.