14 Și s’ éste că çine‐va nu vĕ ascéptă, niçi ascultă sbórele a vóstre, la eșire din casă, ică din açea çetate, scuturațĭ pulberea de pe ciciórĭle a vostre.
Și s’fure casa axiă, la s’v̄ină pacea vóstră pre nĕsă; ma s’fure că nu éste axiă, pacea vóstra să s’tórnă la voĭ.
Și açelŭ çe va s’ascéptă unŭ ahtare feciorŭ, in numa mea, pe mine ascéptă.