17 El ia – necontenit – aminte, La rugăciunea cea fierbinte, Făcută de cel necăjit Cari nevoiaș s-a dovedit, Căci ruga nevoiașului Nu-i lepădată-n fața Lui.
Rogu‐te, fie urechea ta cu luare aminte și ochii tăi deschiși, ca să audă rugăciunea robului tău, cu care în vremea aceasta mă rog înaintea ta, zi și noapte, pentru copiii lui Israel, robii tăi, și mărturisesc păcatele copiilor lui Israel cu care au păcătuit împotriva ta: eu și casa tatălui meu am păcătuit.
Rogu‐te, Doamne, fie urechea ta cu luare aminte la rugăciunea robului tău și la rugăciunea robilor tăi, cărora le place să se teamă de numele tău: și fă, rogu‐te, să propășească robul tău în ziua aceasta și dă‐i să afle milă înaintea bărbatului acestuia. (Și eram paharnicul împăratului).
Și le‐am răspuns și le‐am zis: Dumnezeul cerurilor ne va face să propășim; și noi, robii săi, ne vom scula și vom zidi; dar voi n‐aveți nici parte, nici drept, nici amintire în Ierusalim.
care întărește cuvântul robului său și împlinește sfatul solilor săi; care zice Ierusalimului: Vei fi locuit! Și cetăților lui Iuda: Veți fi zidite și le voi ridica dărâmăturile;