Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Plângerile 1:20 - Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Vezi, Doamne, căci sunt în strâmtorare; îmi ard măruntaiele. Mi se întoarce inima în mine, căci m‐am răzvrătit: afară sabia m‐a lipsit de copii; înăuntru este ca moartea.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

20 Privește, Doamne, cât sunt de nenorocit! Măruntaiele-mi fierb; inima mi se zvârcolește înăuntrul meu, căci am fost foarte răzvrătit! Afară, sabia m-a lăsat fără copii, iar în casă, ea este precum moartea.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 „Privește, Doamne, cât sunt de distrus! Îmi fierb organele în mine și inima mi se zbate în interiorul meu; pentru că am fost foarte revoltat! În exterior, sabia m-a lăsat fără copii; iar în casă, ea acționează ca moartea.

Gade chapit la Kopi

Biblia în versuri 2014

20 „Doamne, Îți pleacă-al Tău obraz Ca să privești al meu necaz. Te uită Doamne, Te rog eu, Cum fierbe tot lăuntrul meu. Mi s-a întors inima-n mine, Căci, neascultător – știu bine – Necontenit, m-am arătat. Afară, fost-am atacat De sabie, tăind pe cei Care au fost copii ai mei, Iar înăuntru se vădea Precum că moartea stăpânea.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 reș „Vezi, Doamne, căci sunt în strâmtorare! Măruntaiele fierb în mine, inima se zvârcolește în interiorul meu, căci m-am răzvrătit. Afară, sabia m-a lăsat fără copii, iar în casă, este ca moartea.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară, sabia m-a lăsat fără copii; în casă, moartea.

Gade chapit la Kopi




Plângerile 1:20
32 Referans Kwoze  

Ochii mi se mistuie în lacrimi, măruntaiele îmi ard, ficatul mi s‐a vărsat pe pământ de prăpădirea fiicei poporului meu. Căci copiii și sugarii au leșinat în ulițele cetății.


Afară este sabie și înăuntru ciumă și foamete. Cel ce este la câmp va muri de sabie și pe cel ce este în cetate îl vor mânca foametea și ciuma.


De aceea măruntaiele mele sună ca o harpă pentru Moab și lăuntrul meu pentru Chir‐Hares.


Afară îi va răpi sabia și în odăițe spaima, pe flăcău și pe fecioară, pe sugător și pe omul cu perii albi.


Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Sunt în chin! Oh, pereții inimii mele! Inima mea vuiește în mine; nu pot să tac. Căci auzi, suflete al meu, sunetul trâmbiței, alarma de război.


Îmi fierb măruntaiele și nu se odihnesc; zile de întristare au venit peste mine.


Am auzit și pântecele mi s‐a cutremurat; buzele mele tremurau la glasul tău, mi‐a intrat putrezirea în oase și am tremurat în locul meu, ca să mă odihnesc în ziua strâmtorării, când se va sui năvălitorul împotriva poporului.


Cum să te dau, Efraime? Cum să te părăsesc, Israele? Cum să te fac ca Adma? Cum să te pun ca Țeboimul? Inima mea s‐a întors în mine, îndurările mele s‐au aprins împreună.


Domnul este drept, căci m‐am răzvrătit împotriva poruncii sale. Ascultați, vă rog, toate popoarele, și vedeți durerea mea! Fecioarele mele și tinerii mei s‐au dus în robie.


Tot poporul său suspină; caută pâine; și‐au dat lucrurile lor plăcute pentru hrană, ca să prindă la suflet. Vezi, Doamne, și privește, căci am ajuns de disprețuit.


Necurăția lui era în poalele lui. Nu și‐a adus aminte de sfârșitul său; de aceea s‐a înjosit uimitor; nu este cine să‐l mângâie: Vezi, o, Doamne, mâhnirea mea, căci vrăjmașul s‐a înălțat.


De aceea îmi sună inima pentru Moab ca fluierele și îmi sună inima ca fluierele pentru bărbații din Chir‐Heres. Pentru că belșugul pe care l‐a câștigat este pierdut.


Îmi este oare Efraim un fiu scump? Este el un copil de desfătări? Căci ori de câte ori vorbesc împotriva lui, necurmat îmi tot aduc aminte de el. De aceea mi se mișcă măruntaiele pentru el. Voi avea milă de el negreșit, zice Domnul.


Dacă ies în câmp, iată, cei uciși de sabie! Și dacă intru în cetate, iată, cei ce pier de bolile foametei! Căci și prorocul și preotul cutreieră țara și n‐au cunoștință.


Numai recunoaște‐ți nelegiuirea, că ai păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului tău și ți‐ai întors căile încoace și încolo la străini, sub orice copac verde și n‐ați ascultat de glasul meu, zice Domnul.


Totuși zici: Sunt nevinovată; da, mânia lui se va întoarce de la mine. Iată, voi intra la judecată cu tine, fiindcă zici: N‐am păcătuit.


Ca rândunica sau cocorul, așa ciripiam; mă văitam ca turturica. Ochii mei lâncezeau privind în sus: Doamne, sunt în strâmtorare, fii tu chezășie pentru mine.


Cel ce își acoperă abaterile nu va propăși, dar cel ce le mărturisește și le părăsește va căpăta milă.


Sunt vărsat ca apa și mi‐au ieșit toate oasele din încheieturi; inima mea este ca ceara, s‐a topit în măruntaiele mele.


Cântă înaintea oamenilor și zice: Am păcătuit și am sucit ce era drept și nu mi‐a răsplătit.


Sunt sleit, zdrobit peste măsură, răcnesc de neliniștea inimii mele.


Ne cunoaștem, Doamne, răutatea noastră, nelegiuirea părinților noștri, căci am păcătuit împotriva ta.


Ierusalimul a păcătuit greu. De aceea este ca un lucru necurat. Toți câți l‐au cinstit îl disprețuiesc, căci i‐au văzut goliciunea și el însuși suspină și se întoarce înapoi.


Noi am păcătuit și am făcut fărădelege și am făcut nelegiuire și ne‐am răzvrătit abătându‐ne de la poruncile tale și de la judecățile tale.


Cununa a căzut de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite