Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Plângerile 1:1 - Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Cum șade singuratică cetatea cea plină de popoare! A ajuns ca o văduvă, care era mare între neamuri! Cea care era doamnă printre ținuturi a ajuns birnică!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Cum stă singură cetatea care odinioară era plină de oameni! Cum a ajuns asemenea văduvei, ea, care era mare între națiuni! Ea, care era o prințesă printre țări, a devenit o sclavă.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Vai cât de singur stă orașul care era cândva plin de oameni! A ajuns ca o văduvă – tocmai el care era mare între națiunile lumii! Cel care era prințul (stăpân al) teritoriilor, a devenit un sclav!

Gade chapit la Kopi

Biblia în versuri 2014

1 Vai! Cât e de nenorocită Și-acuma șade părăsită Cetatea-n care, altădată, Mare mulțime-a fost aflată! Ca și o văduvă, e ea! Dacă-nainte se vădea Mare-ntre neamuri, iar sub soare, Fruntașă fost-a-ntre popoare, Iată că e nenorocită, Căci astăzi este înrobită!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 alef Cum de locuiește singură cetatea cu un popor numeros? A ajuns ca o văduvă cea care avea multe neamuri! Ea, care era prințesa provinciilor, [acum] este supusă tributului!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată! A rămas ca o văduvă! Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntașă printre țări, a ajuns roabă astăzi!

Gade chapit la Kopi




Plângerile 1:1
38 Referans Kwoze  

Și porțile ei vor plânge și vor jeli; și ea va ședea despuiată pe pământ.


Și au fost împărați puternici peste Ierusalim, care au domnit peste tot ținutul dincolo de râu; și li s‐a plătit bir, vamă și drumuri.


Și Solomon a stăpânit peste toate împărățiile de la Râu până la țara filistenilor și până la hotarul Egiptului. Ei au adus daruri și au slujit lui Solomon în toate zilele vieții sale.


Nu te teme căci nu te vei rușina, nici nu vei roși; căci nu vei fi dată de rușine. Căci vei uita rușinea tinereții tale și nu‐ți vei mai aduce aminte de ocara văduviei tale.


Aceasta este cetatea care se veselea, care locuia la adăpost, care zicea în inima ei: Eu și niciuna afară de mine! Cum s‐a prefăcut în pustie, în culcuș fiarelor! Oricine va trece pe lângă ea, va fluiera, va scutura mâna.


Cununa a căzut de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!


Tu, cea plină de vuiet, cetate zgomotoasă, cetate voioasă! Oamenii uciși ai tăi nu sunt uciși de sabie, nici n‐au murit în luptă.


Și Ioiachim a dat lui Faraon argintul și aurul dar a pus bir asupra țării ca să dea bani după porunca lui Faraon: a scos argintul și aurul de la poporul țării, de la fiecare după prețuirea lui ca să‐l dea lui Faraon‐Neco.


Pe cât s‐a slăvit și s‐a desfătat, atât dați‐i muncire și întristare. Fiindcă zice în inima ei: Șed ca împărăteasă și nu sunt văduvă, și nu voi vedea întristare nicidecum:


Atunci toți mai marii mării se vor coborî de pe scaunele lor de domnie și se vor dezbrăca de mantiile lor și se vor dezbrăca de hainele lor cele bogate: se vor îmbrăca cu cutremur, vor ședea la pământ și vor tremura în orice clipă și se vor îngrozi de tine.


Cum s‐a întunecat aurul! Cum s‐a schimbat aurul cel mai ales! Pietrele sfântului locaș sunt vărsate la capul fiecărei ulițe!


Bătrânii fiicei Sionului șed la pământ, tac; și‐au presărat cenușă pe cap, sunt încinși cu saci. Fecioarele Ierusalimului își pleacă și ele capul la pământ.


Cum a acoperit Domnul cu mânia sa cu nor pe fiica Sionului! A aruncat din ceruri pe pământ frumusețea lui Israel și nu și‐a adus aminte în ziua mâniei sale de așternutul picioarelor sale!


Cum s‐a rupt și s‐a sfărâmat ciocanul întregului pământ! Cum a ajuns Babilonul de groază printre neamuri!


Și Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, le‐a jurat lor și bărbaților lor, zicând: Nu vă temeți să slujiți haldeilor; locuiți în țară și slujiți împăratului Babilonului și vă va fi bine.


Și voi face Ierusalimul grămezi, o locuință de șacali, și voi face cetățile lui Iuda o pustie fără locuitori.


Cât de frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, care aduce vești bune de bine, care vestește mântuirea, care zice Sionului: Dumnezeul tău împărățește!


Scutură‐ți țărâna! Ridică‐te, șezi pe scaun, Ierusalime! Dezleagă‐ți legăturile de la grumazul tău, fiică prinsă a Sionului!


Cum ai căzut din cer, luceafărule, fiu al zorilor! Ești aruncat la pământ, tu, cel ce călcai popoarele!


unde se suie semințiile, semințiile Domnului, ca o mărturie pentru Israel, ca să mulțumească numelui Domnului.


Și ea dă venit mare împăraților pe care i‐ai pus asupra noastră pentru păcatele noastre: și ei domnesc peste trupurile noastre și peste vitele noastre după placul lor și noi suntem în strâmtorare mare.


Și erau unii care ziceau: Noi ne‐am împrumutat cu argint pe țarinile noastre și viile noastre pentru birul împăratului.


Și Faraon‐Neco l‐a legat la Ribla, în țara Hamatului ca să nu domnească în Ierusalim și a pus asupra țării un bir de o sută de talanți de argint și de un talant de aur.


Domnul Dumnezeu mi‐a deschis urechea și n‐am fost răzvrătitor, nu m‐am dat înapoi.


Și el stăpânea peste toți împărații de la Râu până în țara filistenilor și până la hotarul Egiptului.


Atunci vei zice în inima ta: Cine mi‐a născut pe aceștia, căci eram lipsită de copii și pustiită și surghiunită și izgonită? Și cine a crescut pe aceștia? Iată rămăsesem singură; aceștia unde erau?


Căci așa zice Domnul: Cântați cu bucurie pentru Iacov și chiuiți în fruntea neamurilor; vestiți, lăudați și ziceți: Mântuiește, Doamne, poporul tău, pe rămășița lui Israel.


și au zis lui Ieremia, prorocul: Să cadă, rugămu‐ne, cererea noastră înaintea ta și roagă‐te Domnului Dumnezeului tău pentru noi și pentru toată rămășița aceasta; căci din mulți am rămas puțini, precum ne văd ochii tăi;


Așa zice Domnul Dumnezeu: Acesta este Ierusalimul. L‐am pus în mijlocul neamurilor și în jurul lui sunt țări.


Și voi face cetățile voastre pustii și voi pustii locașurile voastre cele sfinte și nu voi mirosi mirosurile plăcute ale voastre.


Și pe voi, vă voi risipi între neamuri și voi scoate sabia după voi și țara voastră va fi o pustie și cetățile voastre o pustietate.


Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Ați văzut tot răul pe care l‐am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda; și iată, astăzi sunt o pustie și niciun om nu locuiește în ele,


De aceea aprinderea mea și mânia mea s‐a vărsat și s‐a aprins în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului și au ajuns o pustie și o pustietate ca în ziua aceasta.


Am chemat pe iubiții mei: ei m‐au amăgit. Preoții mei și bătrânii mei și‐au dat duhul în cetate când și‐au căutat hrană ca să prindă la suflet.


Fiu al omului, pentru că Tirul a zis împotriva Ierusalimului: Ha, ha! s‐a sfărâmat poarta popoarelor! s‐a întors la mine; eu mă voi umple, căci ea a ajuns pustie!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite