13 Nu mai aduceți un dar de deșertăciune. Tămâia îmi este o urâciune; luna nouă și sabatul, chemarea adunărilor, — nu pot suferi nelegiuirea și adunarea de sărbătoare.
13 Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost! Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea! Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea: lunile noi, Sabaturile și adunările voastre.
13 Nu mai aduceți sacrificii degeaba! Mi-e scârbă de tămâia voastră! Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nedreptatea. Nu suport (sărbători pentru) lunile noi, nici Sabatele și adunările voastre.
13 Nu-Mi mai dați daruri de mâncare, Care nu sunt folositoare, Căci scârbă Mi se face Mie, Când voi Îmi dăruiți tămâie! Iată, nu mai vreau nici luni noi! Nu vreau Sabate, de la voi! Nu vreau nici sărbători în care, Vă strângeți toți, în adunare, Căci nu mai pot privi, cum știți Nelegiuirea s-o uniți Cu sărbătoarea, ne-ncetat!
13 Nu mai aduceți ofrande zadarnice! Tămâia este abominábilă pentru mine, luna nouă, sabátul și chemarea la adunare! Nu suport nedreptatea și solemnitatea.
13 Nu mai aduceți daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
Cel ce înjunghie un bou este ca cel ce ucide un om; cel ce jertfește un miel, ca cel ce taie gâtul unui câine; cel ce aduce un dar de mâncare, ca cel ce aduce sânge de porc; cel ce face o aducere aminte de tămâie, ca cel ce binecuvântează pe un idol. Da, ei și‐au ales căile lor și sufletul li se desfată în urâciunile lor,
Cine este între voi care să închidă ușile? Atunci n‐ați aprinde focul în zadar pe altarul meu! N‐am plăcere de voi, zice Domnul oștirilor, și nici nu voi primi un dar de mâncare din mâna voastră.
Și voi, casă a lui Israel, așa zice Domnul Dumnezeu: Mergeți, slujiți fiecare idolilor săi și de acum înainte, dacă niciunul din voi nu voiți să mă ascultați! Dar nu veți mai pângări numele meu cel sfânt cu darurile voastre și cu idolii voștri.
Dar vai de voi fariseilor! pentru că dați zeciuială din izmă și rută și orice iarbă, și lăsați la o parte judecata și iubirea de Dumnezeu: dar pe acestea trebuia să le faceți și pe acelea să nu le lăsați la o parte.
A răsturnat locașul său ca pe al unei grădini, a stricat locul adunării sale. Domnul a făcut să se uite în Sion ziua de sărbătoare și sabatul și în urgia mâniei sale a disprețuit pe împărat și pe preot.
Sfințiți un post, chemați o adunare sfântă, adunați pe bătrâni și pe toți locuitorii țării la casa Domnului Dumnezeului vostru și strigați către Domnul.
și pentru toate arderile de tot aduse Domnului în zilele de sabat la lunile noi și la sărbători, după număr, după orânduirea lor, necurmat înaintea Domnului;
Și în ziua întâi să fie o adunare sfântă și în ziua a șaptea o adunare sfântă; să nu se facă nicio lucrare în ele afară de ce mănâncă fiecare suflet, numai aceea să se facă de voi.