Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Ieremia 4:19 - Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Sunt în chin! Oh, pereții inimii mele! Inima mea vuiește în mine; nu pot să tac. Căci auzi, suflete al meu, sunetul trâmbiței, alarma de război.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

19 Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Mă zvârcolesc de durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi zvâcnește inima! Nu pot rămâne tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiței și strigătul de război.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 „Ah, organele mele! Organele mele interne! Mă zbat în durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi palpită inima! Nu pot să rămân tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul goarnei și strigătul de război.

Gade chapit la Kopi

Biblia în versuri 2014

19 „Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Măruntaiele mele, măruntaiele mele! Mă doare inima-n piept! Freamătă inima în mine că nu pot să tac. Pentru că sufletul meu a auzit sunet de trâmbiță, strigăt de luptă.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război.

Gade chapit la Kopi




Ieremia 4:19
48 Referans Kwoze  

Am auzit și pântecele mi s‐a cutremurat; buzele mele tremurau la glasul tău, mi‐a intrat putrezirea în oase și am tremurat în locul meu, ca să mă odihnesc în ziua strâmtorării, când se va sui năvălitorul împotriva poporului.


De aceea am zis: Priviți încolo de la mine, să plâng cu amar. Nu vă grăbiți să mă mângâiați pentru pierderea fiicei poporului meu.


De aceea măruntaiele mele sună ca o harpă pentru Moab și lăuntrul meu pentru Chir‐Hares.


Pentru munți voi ridica o plângere și o jelanie și pentru pășunile pustiei o bocire. Căci sunt arse încât niciun om nu trece prin ele și nu se aude glasul vitelor. Păsările cerurilor și dobitoacele au fugit, s‐au dus.


Ah, de mi‐ar fi capul ape și ochii izvor de lacrimi, ca să plâng zi și noapte pe ucișii fiicei poporului meu!


De aceea coapsele mi s‐au umplut de durere, m‐au apucat chinuri ca chinurile unei femei în facere. Sunt plecat în jos de nu pot auzi; sunt tulburat de nu pot vedea.


Copilașii mei, pentru care iarăși sunt în dureri de facere până când va lua chip Hristos în voi.


Și eu, Daniel, am leșinat și am fost bolnav câteva zile; apoi m‐am sculat și am făcut lucrurile împăratului. Și eram uimit de vedenie și nu era cine s‐o priceapă.


Eu, Daniel, duhul meu a fost întristat înăuntrul trupului meu și vedeniile capului meu m‐au tulburat.


Inima mea jelește pentru Moab; mai marii lor fug până la Țoar, până la Eglat‐Șelișia: căci la suișul Luhitului se suie plângând, căci în calea Horonaimului înalță strigare de nimicire.


Întoarce‐te, suflete al meu, la odihna ta, căci Domnul ți‐a făcut bine.


Fraților, plăcerea inimii mele și cererea mea către Dumnezeu pentru ei este ca să fie mântuiți.


Oare se va sufla cu trâmbița într‐o cetate și poporul să nu se teamă? Va fi oare un rău peste cetate și să nu‐l fi făcut Domnul?


Până aici este sfârșitul lucrului. Cât despre mine, Daniel, gândurile mele m‐au tulburat mult și fața mi s‐a schimbat; dar am păzit lucrul in inima mea.


Ochii mi se mistuie în lacrimi, măruntaiele îmi ard, ficatul mi s‐a vărsat pe pământ de prăpădirea fiicei poporului meu. Căci copiii și sugarii au leșinat în ulițele cetății.


Pentru aceste lucruri plâng; ochiul meu, ochiul meu curge cu apă; căci mângâietorul care să‐mi răcorească sufletul este departe de mine. Copiii mei sunt nemângâiați, căci vrăjmașul a biruit.


Despre proroci: Mi se sfărâmă inima în mine, îmi tremură toate oasele. Sunt ca un om beat și ca un om biruit de vin din pricina Domnului și din pricina cuvintelor sfințeniei lui.


Și dacă am zis: Nu voi pomeni de El, nici nu voi mai vorbi în numele lui. Atunci în inima mea este ca un foc aprins închis în oasele mele; și am ostenit purtându‐l și nu mai pot.


Și dacă nu veți auzi, sufletul meu va plânge în locuri ascunse pentru mândria voastră și ochiul meu va plânge amar și va vărsa lacrimi pentru că turma Domnului s‐a dus în robie.


Până când voi vedea steagul și voi auzi sunetul trâmbiței?


Spuneți în Iuda și vestiți în Ierusalim și ziceți și suflați în trâmbiță în țară, strigați cu glas tare și ziceți: Strângeți‐vă și să intrăm în cetățile întărite!


Lăudați pe Domnul! Laudă, suflete al meu, pe Domnul!


Râuri de apă curg din ochii mei, căci nu se păzește Legea ta.


M‐a apucat mânie arzătoare din pricina celor răi care părăsesc Legea ta.


Binecuvântă, suflete al meu, pe Domnul! Și tot ce este înăuntrul meu să binecuvânteze numele cel sfânt al său.


Eu zic Domnului: Tu ești Domnul meu! N‐am niciun bine afară de tine.


Râul Chison i‐a măturat, vechiul râu, râul Chison! Ai călcat puterea în picioare, suflete al meu!


Și când veți ieși la război în țara voastră împotriva vrăjmașului care vă va asupri, atunci să suflați alarmă cu trâmbițele; și veți fi amintiți înaintea Domnului Dumnezeului vostru și veți fi mântuiți de vrăjmașii voștri.


Suflete al meu, să nu intri în sfatul lor; slava mea, să nu te unești cu adunarea lor. Căci în mânia lor au ucis oameni. Și ca să‐și facă placul au ologit boi.


Căci dacă și trâmbița va da un sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?


Noi le‐am auzit vestea: mâinile ne‐au slăbit, strâmtorarea ne‐a cuprins și chin ca al unei femei în facere.


Sunt zdrobit de zdrobirea fiicei poporului meu; merg jelind; m‐a cuprins spaima!


zicând: Nu, ci vom merge în țara Egiptului unde nu vom vedea război, nici nu vom auzi glas de trâmbiță, nici nu vom avea foamete de pâine și vom locui acolo.


De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când voi face să se audă un strigăt de război în Raba copiilor lui Amon și va ajunge o grămadă pustie și cetățile ei vor fi arse cu foc și Israel va stăpâni pe cei ce l‐au stăpânit pe el, zice Domnul.


Un glas de luptă este în țară și nimicire mare!


Atunci Daniel, al cărui nume este Beltșațar, s‐a îngrozit un ceas și gândurile lui l‐au tulburat. Împăratul a răspuns și a zis: Beltșațare, să nu te tulbure visul și tălmăcirea lui. Beltșațar a răspuns și a zis: Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc și tălmăcirea lui pentru vrăjmașii tăi.


Și a zis tatălui său: Capul meu, capul meu! Și el a zis tânărului său: Du‐l la mamă‐sa.


Și și‐a ațintit fața spre el și a pironit‐o până s‐a rușinat; și omul lui Dumnezeu a plâns.


Inima îmi bate, groaza mă înspăimântă: amurgul desfătării mele mi s‐a schimbat în tremur.


O, mângâierea mea în întristarea mea! Îmi bolește inima în mine.


Vezi, Doamne, căci sunt în strâmtorare; îmi ard măruntaiele. Mi se întoarce inima în mine, căci m‐am răzvrătit: afară sabia m‐a lipsit de copii; înăuntru este ca moartea.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite