17 Și a fost așa: după ce Faraon a lăsat pe popor să meargă, Dumnezeu nu i‐a dus pe calea țării filistenilor, deși ea era aproape. Căci Dumnezeu a zis: Ca nu cumva poporul văzând lupta să se căiască și să se întoarcă în Egipt.
17 Când Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i-a condus pe drumul spre țara filistenilor, deși era mai aproape, pentru că Dumnezeu a zis: „Nu cumva, văzând războiul, poporului să-i pară rău și să se întoarcă în Egipt“.
17 Când faraonul a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i-a ghidat (pe evrei) să meargă prin țara filistenilor. Deși acel drum era mai scurt, Dumnezeu a procedat astfel cu ei, pentru că Își zisese: „Este posibil ca poporul să încerce să evite un potențial război (cu filistenii); și astfel se poate întoarce în Egipt.”
17 Când Faraon s-a învoit – Și când Israel a ieșit Din țara lui – Domnul n-a vrut Să-l ducă spre acel ținut Al țării Filistenilor – Deși era mult mai ușor Și mult mai scurt drumul acel – Căci iată ce S-a gândit El: „Dacă poporul va vedea Războiul, poate că va vrea Să se întoarcă înapoi, Către Egipt.” Astfel apoi,
17 Când Faraón a lăsat poporul [să plece], Dumnezeu nu l-a condus pe drumul spre țara filisténilor, deși era aproape; căci Dumnezeu și-a zis: „Ca nu cumva poporului, văzând războiul, să-i pară rău și să se întoarcă în Egipt!”.
17 După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul și să se întoarcă în Egipt.”
și n‐au voit s‐asculte și nu și‐au adus aminte de minunile tale, pe care le‐ai făcut cu ei, ci și‐au înțepenit grumazul și în răzvrătirea lor și‐au pus un cap ca să se întoarcă în robia lor: dar tu ești un Dumnezeu al iertării, milos și îndurător, încet la mânie și plin de bunătate, și nu i‐ai părăsit.
și dacă vor intra în inimile lor în țara unde au fost duși prinși și se vor întoarce și‐ți vor face cerere în țara acelora care i‐au dus prinși, zicând: Am păcătuit, am făcut nelegiuire, am lucrat cu răutate!
Și dregătorii să mai vorbească poporului și să zic: Cine este bărbatul care este fricos și are inima moale? Să meargă și să se întoarcă la casa sa ca nu cumva să se moaie și inima fraților săi ca inima lui.
Numai caii să nu‐și înmulțească și să nu întoarcă pe popor în Egipt ca să‐și înmulțească el caii; căci Domnul v‐a zis: Să nu vă mai întoarceți pe această cale.
Și acum vestește în urechile poporului zicând: Cine este fricos și se teme, să se întoarcă și să plece de la muntele Galaad. Și douăzeci și două de mii s‐au întors din popor și au rămas zece mii.
Și Faraon s‐a apropiat. Și copiii lui Israel și‐au ridicat ochii și iată egiptenii mergeau în urma lor și copiii lui Israel s‐au temut foarte mult și au strigat către Domnul.
Și Domnul te va întoarce în Egipt cu corăbii pe calea despre care ți‐am zis: Să n‐o mai vezi. Și acolo vă veți vinde vrăjmașilor voștri, ca robi și roabe, și nimeni nu vă va cumpăra.