Ieremia 7:20 - Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu
20 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, mânia și urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni și dobitoace, peste copacii de pe câmp și peste roadele pământului, și va arde, și nu se va stinge.”
20 De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, mânia și furia Mea se vor revărsa peste locul acesta, peste oameni și peste animale, peste copacii din câmpie și peste roadele pământului. Furia Mea va arde ca un foc care nu va putea fi stins».
20 Din această cauză, Iahve care este Stăpân, spune: «Să știți că mânia Mea și dezastrul Meu se vor revărsa peste acest loc, peste oameni și peste animale, peste copacii din câmpie și peste recoltele pământului. Ele vor arde continuu!»”
20 De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Am să revărs a Mea mânie, Precum și-ntreaga Mea urgie – De-ndată – peste acest loc Și astfel am să ard cu foc Copacii toți de pe câmpie, Roadele scoase de sub glie, Oameni și dobitoace. Iată, Focul porni-va dintr-odată, Întreaga țară o va-ncinge, Va arde și nu se va stinge.”
20 De aceea, așa vorbește stăpânul meu, Domnul: „Iată, mânia mea, furia mea se revarsă asupra locului acestuia, asupra oamenilor și animalelor, asupra copacilor câmpiei și asupra roadelor pământului: se va aprinde și nu se va stinge!”.
20 De aceea, așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, mânia mea și furia mea se va vărsa asupra locului acestuia, asupra omului și asupra dobitocului, asupra copacilor câmpului și asupra roadelor pământului; și vor arde și nu se vor stinge.
Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Cum s-au vărsat mânia și urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, așa se va vărsa urgia Mea și peste voi, dacă veți merge în Egipt; veți fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem și de ocară și nu veți mai vedea niciodată locul acesta!’
Dar, dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nicio povară și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge.”
De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui și grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părțile și n-a înțeles; l-a ars și n-a luat seama.
De aceea s-a vărsat urgia Mea și a izbucnit mânia Mea și în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, care nu mai sunt decât niște dărâmături și un pustiu, cum se vede astăzi.’
„Și, când vor ieși, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea, căci viermele lor nu va muri și focul lor nu se va stinge și vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.”
Pentru că M-au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia și nu se va stinge.›»
va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui, și va fi chinuit în foc și în pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului.
„Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde”, zice Domnul oștirilor, „și nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură.
ci tot Israelul a călcat Legea Ta și s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au și lovit blestemele și jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu.
Iar aceia cărora le prorocesc ei vor fi întinși pe ulițele Ierusalimului de foamete și sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.’
Până când să se jelească țara și să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele și păsările din pricina răutății locuitorilor. Căci ei zic: „El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârșitul!”
Acela Își are lopata în mână, Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”
Eu sunt așa de plin de mânia Domnului, că n-o pot opri. „Toarn-o peste copilul de pe uliță și peste adunările tinerilor. Căci și bărbatul, și nevasta vor fi prinși, și bătrânul, și cel încărcat de zile.
«Vreau să isprăvesc cu ei», zice Domnul. «Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin și frunzele se vor veșteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.»’”
‘Măslin verde, gras și cu roade frumoase și plăcute’ este numele pe care ți-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc și ramurile lui sunt sfărâmate.
Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o țară pe care n-o cunoști, căci ai aprins focul mâniei Mele, care va arde totdeauna.”
Dar Tu, Doamne, cunoști toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta nelegiuirea și nu le șterge păcatul dinaintea Ta, ci să fie doborâți în Fața Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!
casă a lui David! Așa vorbește Domnul: «Faceți dreptate dis-de-dimineață și scoateți pe cel asuprit din mâinile asupritorului, ca să nu izbucnească mânia Mea ca un foc și să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutății faptelor voastre!
„Voi nimici oamenii și vitele, păsările cerului și peștii mării, pietrele de poticnire și pe cei răi împreună cu ele; voi nimici cu desăvârșire pe oameni de pe fața pământului”, zice Domnul.
Și-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oștirilor, prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oștirilor S-a aprins de o mare mânie.