De ce la venirea mea nu era nimeni? Am strigat și nu era nimeni care să răspundă? Oare s-a scurtat mâna mea și nu mai poate elibera și nu mai este putere în mine ca să salvez? Iată, cu mustrarea mea am făcut să se usuce marea și am făcut să se întoarcă râurile în pustiu! Peștii din ele s-au împuțit, pentru că nu mai este apă și mor de sete.
Și au urmat fulgere, zgomote și tunete și s-a produs un cutremur mare, așa cum nu a mai fost de când este omul pe pământ; un așa mare cutremur nu a mai fost!
În ceasul acela, a venit un mare cutremur și a zecea parte a cetății a căzut și au fost uciși în timpul cutremurului șapte mii de oameni. Iar cei care au rămas, cuprinși de groază, îl preamăreau pe Dumnezeul din ceruri.
Va trece prin marea strâmtorării, va lovi în mare valurile și toate adâncimile Nílului se vor usca. Va face să coboare mândria Asíriei și sceptrul Egiptului va fi îndepărtat.
Se vor cutremura în fața mea peștii mării, păsările cerului, animalele câmpului și târâtoarele care se târăsc pe pământ și toți oamenii care sunt pe suprafața pământului; se vor prăbuși munții, vor cădea potecile și înălțimile se vor prăvăli la pământ.
Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu; din lăcașul lui, el mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns până la urechea lui.