17 În acel timp, vor numi Ierusalímul «tronul Domnului» și se vor aduna la el toate neamurile, la numele Domnului din Ierusalím, și nu vor mai umbla după încăpățânarea inimii lor celei rele.
17 În vremea aceea, Ierusalimul va fi numit Tronul Domnului. Toate națiunile se vor aduna la Ierusalim în Numele Domnului. Și nu-și vor mai urma încăpățânarea inimilor lor rele.
17 Atunci Ierusalimul se va numi tronul lui Iahve. Toate popoarele se vor aduna la Ierusalim în numele lui Iahve; și nu vor mai trăi pentru satisfacerea ambițiilor inimilor lor rele.
17 În vremea ‘ceea minunată, Ierusalimul o să fie Al Domnului jilț de domnie, Iar neamurile – câte sânt Pe fața-ntregului pământ – Au să se-adune-n sânul lui, În Sfântul Nume-al Domnului, Și nu se vor lăsa purtate De-ndemnurile rele-aflate În inimile lor. Astfel,
17 În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în Numele Domnului și nu vor mai urma pornirile inimii lor rele.
17 În vremea aceea vor numi Ierusalimul: Scaunul de domnie al Domnului. Și toate neamurile se vor aduna la el, la numele Domnului, la Ierusalim și nu vor mai umbla după îndărătnicia inimii lor rele.
El mi-a zis: „Fiu al omului, [acesta] este locul tronului meu, locul pentru tălpile picioarelor mele, unde voi locui în mijlocul fiilor lui Israél pentru totdeauna. Casa lui Israél nu va mai întina numele meu cel sfânt: nici ei, nici regii lor, prin desfrânările lor și prin cadavrele regilor lor, pe înălțimi,
Dar ei nu au ascultat și nu și-au plecat urechea și au umblat fiecare în încăpățânarea inimii lor rele; de aceea am făcut să vină asupra lor toate cuvintele acestei alianțe pe care am poruncit s-o împlinească, dar ei nu au împlinit-o”.
Îi vor face pe frații lor dintre neamuri să aducă ofrandă Domnului – pe cai, în care și în trăsuri, pe măgar și pe dromaderi – la muntele meu cel sfânt din Ierusalím – oracolul Domnului – așa cum aduc fiii lui Israél ofrandă în vase curate în casa Domnului.
Iar pe fiii străinilor care se alipesc de Domnul ca să-i slujească, să iubească numele Domnului și să devină slujitorii lui, tuturor celor care păzesc sabátul ca să nu fie profanat și care țin cu tărie alianța mea,
Căci, deși l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au glorificat ca Dumnezeu și nu i-au adus mulțumire, ci au rătăcit în cugetări inutile, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat.
Așa vorbește Domnul Sabaót, Dumnezeul lui Israél: „Din nou vor spune cuvântul acesta în țara lui Iúda și în cetățile lui atunci când îi voi face să se întoarcă pe captivi: «Să te binecuvânteze Domnul, lăcaș al dreptății, munte sfânt!».
Așa vorbește Domnul: „Cerul este tronul meu și pământul, scăunel pentru picioarele mele. Ce este casa pe care mi-o construiți și ce este locul pentru odihna mea?
Se vor teme cei de la vest de numele Domnului și cei de la răsăritul soarelui, de gloria lui; când adversarul va veni ca un râu, Duhul Domnului va ridica steagul împotriva lui.
Să nu fie ca părinții lor: o generație neascultătoare și răzvrătită, o generație care avea o inimă nestatornică și al cărei duh nu i-a fost fidel lui Dumnezeu.
Când judecătorul murea, se întorceau și deveneau mai răi decât părinții lor mergând după alți dumnezei, slujindu-le și închinându-se lor, nu părăseau lucrurile lor și calea lor cea rea.
Să aveți [acești] ciucuri și, când vă uitați la ei, să vă amintiți de toate poruncile Domnului ca să le împliniți și să nu vă luați după inima voastră și după ochii voștri care vă fac să vă desfrânați după ei.
Domnul a mirosit mireasma plăcută. A zis Domnul în inima lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului. Căci gândurile inimii omului sunt rele din tinerețea lui; și nu voi mai lovi toate viețuitoarele așa cum am făcut.
Deasupra întinderii care era peste capetele lor era înfățișarea unei pietre de safir, asemănarea unui tron; deasupra asemănării tronului era asemănarea înfățișării unui om, pe el, deasupra.
Eu ziceam: «Cum să te pun printre fii și să-ți dau țara cea plăcută, moștenirea cea mai frumoasă a neamurilor?». Dar am zis: «Tu mă chemi: ‹Tatăl meu› și nu te vei abate de la urmarea mea».
Și când vor învăța căile poporului meu să jure pe numele meu – viu este Domnul – așa cum ei l-au învățat pe poporul meu să jure pe Báal, atunci ei vor fi reclădiți în mijlocul poporului meu.
Doamne, tăria, fortăreața mea și refugiul meu în ziua strâmtorării! La tine vor veni neamurile de la marginile pământului și vor spune: „Cu adevărat, părinții noștri au moștenit minciună, deșertăciune și nu este în ele nimic folositor”.
[Cetatea] va deveni pentru mine un nume de bucurie, de laudă și de glorie pentru toate neamurile pământului care vor auzi tot binele pe care li l-am făcut, se vor înspăimânta și vor tremura pentru tot binele și pentru toată pacea pe care eu i-o voi da”.