17 Când Faraón a lăsat poporul [să plece], Dumnezeu nu l-a condus pe drumul spre țara filisténilor, deși era aproape; căci Dumnezeu și-a zis: „Ca nu cumva poporului, văzând războiul, să-i pară rău și să se întoarcă în Egipt!”.
17 Când Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i-a condus pe drumul spre țara filistenilor, deși era mai aproape, pentru că Dumnezeu a zis: „Nu cumva, văzând războiul, poporului să-i pară rău și să se întoarcă în Egipt“.
17 Când faraonul a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i-a ghidat (pe evrei) să meargă prin țara filistenilor. Deși acel drum era mai scurt, Dumnezeu a procedat astfel cu ei, pentru că Își zisese: „Este posibil ca poporul să încerce să evite un potențial război (cu filistenii); și astfel se poate întoarce în Egipt.”
17 Când Faraon s-a învoit – Și când Israel a ieșit Din țara lui – Domnul n-a vrut Să-l ducă spre acel ținut Al țării Filistenilor – Deși era mult mai ușor Și mult mai scurt drumul acel – Căci iată ce S-a gândit El: „Dacă poporul va vedea Războiul, poate că va vrea Să se întoarcă înapoi, Către Egipt.” Astfel apoi,
17 După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul și să se întoarcă în Egipt.”
17 Și a fost așa: după ce Faraon a lăsat pe popor să meargă, Dumnezeu nu i‐a dus pe calea țării filistenilor, deși ea era aproape. Căci Dumnezeu a zis: Ca nu cumva poporul văzând lupta să se căiască și să se întoarcă în Egipt.
Au refuzat să asculte și au uitat faptele tale minunate pe care le-ai făcut pentru ei. Și-au înțepenit grumazul și și-au pus în cap să se întoarcă de la slujirea ta, răzvrătindu-se. Dar tu ești un Dumnezeu iertător, binevoitor și îndurător, îndelung răbdător și plin de milostivire și nu i-ai părăsit.
dacă va pune [asta] la inimă în țara unde va fi captiv, dacă se va întoarce și va căuta îndurare la tine în țara captivității lui, zicând: «Am păcătuit, am săvârșit nelegiuire: sunt vinovat!»,
Să mai spună scribii poporului: «Dacă cuiva îi este teamă și i se înmoaie inima, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu se înmoaie și inima fraților lui ca inima sa!».
Numai să nu aibă mulți cai; și să nu întoarcă poporul în Egipt ca să aibă mulți cai, pentru că Domnul v-a zis: «Să nu vă mai întoarceți pe acest drum»!
Acum strigă în auzul poporului: «Cine este fricos sau tremură să se întoarcă și să plece de la muntele Galaád!»”. Și s-au întors douăzeci și două de mii de oameni din popor; și au mai rămas zece mii.
Faraón se apropia. Fiii lui Israél și-au ridicat ochii și, iată, egipténii veneau după ei. Fiii lui Israél s-au înspăimântat tare și au strigat către Domnul.
Domnul te va întoarce în Egipt cu corăbii, pe calea despre care ți-am zis: «Să nu o mai vezi!». Acolo vă veți vinde dușmanilor tăi ca sclavi și sclave, dar nu va fi cine să cumpere”.