16 Estera, deci, a fost luată, Dusă apoi și-nfățișată În casa împăratului. Era-n scurgerea timpului, Luna a zecea – tălmăcit, Tebet, acesta s-a numit. Ahașveroș era-mpărat, De șapte ani înscăunat.
Au fost chemați scribii regelui în acel timp, în luna a treia, adică luna Siván, în ziua a treisprezecea, și ei au scris conform cu tot ceea ce a poruncit Mardohéu iudeilor, satrapilor, guvernatorilor și căpeteniilor provinciilor, din India până în Etiópia – o sută douăzeci și șapte de provincii – fiecărei provincii după scrierea ei și fiecărui popor după limba lui și evreilor după scrierea și după limba lor.
Regele a desemnat comisari în toate provinciile imperiului său ca să le adune pe toate tinerele fecioare și frumoase la chip în fortăreața Súsa, la casa femeilor, și [să fie încredințate] lui Hegái, eunucul regelui care păzește femeile, și să li se dea cele necesare pentru pregătire.
Când a venit rândul Estérei, fiica lui Abiháil, unchiul lui Mardohéu, care o luase ca fiică, să intre la rege, nu a cerut nimic decât ceea ce i-a spus Hegái, eunucul regelui și păzitorul femeilor. Și Estéra a aflat har în ochii tuturor celor care o vedeau.
Regele a iubit-o pe Estéra mai mult decât pe toate femeile și ea a aflat har și îndurare în ochii lui mai mult decât toate fecioarele. El a pus coroana regală pe capul ei și a fost regină în locul lui Vásti.