13 Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost! Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea! Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea: lunile noi, Sabaturile și adunările voastre.
13 Nu mai aduceți sacrificii degeaba! Mi-e scârbă de tămâia voastră! Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nedreptatea. Nu suport (sărbători pentru) lunile noi, nici Sabatele și adunările voastre.
13 Nu-Mi mai dați daruri de mâncare, Care nu sunt folositoare, Căci scârbă Mi se face Mie, Când voi Îmi dăruiți tămâie! Iată, nu mai vreau nici luni noi! Nu vreau Sabate, de la voi! Nu vreau nici sărbători în care, Vă strângeți toți, în adunare, Căci nu mai pot privi, cum știți Nelegiuirea s-o uniți Cu sărbătoarea, ne-ncetat!
13 Nu mai aduceți ofrande zadarnice! Tămâia este abominábilă pentru mine, luna nouă, sabátul și chemarea la adunare! Nu suport nedreptatea și solemnitatea.
13 Nu mai aduceți daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
13 Nu mai aduceți un dar de deșertăciune. Tămâia îmi este o urâciune; luna nouă și sabatul, chemarea adunărilor, — nu pot suferi nelegiuirea și adunarea de sărbătoare.
Oricine înjunghie un bou nu este mai bun decât cel care omoară un om; oricine jertfește un miel nu este mai bun decât cel care rupe gâtul unui câine; oricine aduce un dar de mâncare nu este mai bun decât cel ce aduce ca jertfă sângele unui porc și oricine arde tămâie ca aducere-aminte nu este mai bun decât cel ce binecuvântează un idol. Aceștia și-au ales propriile căi, iar sufletul lor găsește plăcere în spurcăciunile lor.
„O, de ar închide careva dintre voi porțile Templului, ca să nu mai aprindeți degeaba focul pe altarul Meu! Nu-Mi găsesc nicio plăcere în voi“, zice Domnul Oștirilor, „și nu voi accepta niciun dar de mâncare din mâinile voastre.
Cât despre voi, Casă a lui Israel, așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Duceți-vă acum și slujiți fiecare idolilor voștri! După aceea, însă veți asculta de Mine, cu siguranță, și nu-Mi veți mai profana Numele Meu cel sfânt, cu darurile și cu idolii voștri!
Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi dați zeciuială din mentă, din tămâița de câmp și din orice legumă, dar neglijați judecata și dragostea lui Dumnezeu. Pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați.
Și-a devastat coliba ca pe o grădină; a distrus locul Lui de întâlnire. Domnul a făcut să fie uitate în Sion sărbătorile și Sabaturile. În indignarea Lui, i-a îndepărtat pe rege și pe preot.
precum și cu prilejul tuturor arderilor-de-tot aduse Domnului de Sabat, în fiecare lună nouă și de sărbători. Ei aveau să slujească în mod continuu înaintea Domnului, după un număr stabilit și conform hotărârilor luate cu privire la ei.
În prima zi să aveți o adunare sfântă. În ziua a șaptea să aveți, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare atunci, în afară de faptul că veți pregăti mâncare pentru fiecare persoană.