20 Mardoheu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile regelui Ahașveroș – atât celor care erau aproape cât și celor de departe –
20 Și Mardoheu a scris lucrurile acestea și a trimis scrisori către toți iudeii care erau în toate ținuturile împăratului Ahașveroș, celor de aproape și celor de departe,
Scribii împăratului au fost chemați atunci, în luna a treia, adică în luna sivan, în a douăzeci și treia zi, iar aceștia au scris fiecare poruncă a lui Mardoheu, atât pentru iudei, cât și pentru satrapi, pentru guvernatori și pentru conducătorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii care se întindeau din India până în Cuș. Au scris fiecărei provincii în scrierea ei și fiecărui popor în limba lui, iar iudeilor – în scrierea și limba lor.
Scribii împăratului au fost chemați în luna întâi, în ziua a treisprezecea, iar ei au scris tot ce le-a poruncit Haman satrapilor împăratului, guvernatorilor numiți peste fiecare provincie și conducătorilor fiecărui popor, fiecărei provincii în scrierea ei și fiecărui popor în limba lui. S-a scris în numele împăratului Ahașveroș și s-au sigilat apoi scrisorile cu inelul împăratului.
El a trimis scrisori în toate provinciile împăratului, fiecărei provincii după scrierea ei și fiecărui popor după limba lui, pentru ca fiecare bărbat să fie stăpân în casa lui și să vorbească limba propriului său popor.
Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta într-o carte ca aducere-aminte și citește-o în auzul lui Iosua, căci voi șterge amintirea lui Amalek de sub ceruri“.
De aceea iudeii de la sate au făcut din ziua a paisprezecea a lunii adar o zi de bucurie și de ospăț, o zi de sărbătoare în care prietenii își trimit daruri unii altora.
De aceea au numit aceste zile „Purim“, după cuvântul Pur. Astfel, datorită tuturor cuvintelor scrise în acea scrisoare și din cauza lucrurilor pe care le văzuseră și a lucrurilor cu care se confruntaseră,
iudeii au hotărât, atât pentru ei, cât și pentru urmașii lor, dar și pentru toți aceia care se vor alătura poporului lor, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile în fiecare an, conform celor scrise și potrivit cu perioada stabilită.
Împărăteasa Estera, fata lui Abihail, și iudeul Mardoheu au scris, cu toată autoritatea, ca să reconfirme această a doua scrisoare cu privire la Purim.
Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care profetul Ieremia a trimis-o din Ierusalim rămășiței bătrânilor din exil, preoților, profeților și întregului popor pe care Nebucadnețar îl dusese în exil din Ierusalim în Babilon,