9 Harbona, unul dintre eunucii care îi slujeau împăratului, a zis: ‒ Mai mult, iată și spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coți, pe care a făcut-o Haman pentru Mardoheu, cel ce a vorbit spre binele împăratului, se află în curtea casei lui Haman. Împăratul a zis: ‒ Atârnați-l de ea!
9 Harbona – unul dintre eunucii care îi slujeau regelui – a zis: „Să știți că există deja spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coți, pe care o făcuse Haman pentru Mardoheu care vorbise pentru binele regelui. Ea este instalată în curtea casei lui Haman.” Regele a zis: „Spânzurați-l pe ea!”
9 Harbona, astfel, a vorbit: „Iată, Haman a pregătit – Acasă – o spânzurătoare, Căci a dorit să îl omoare Pe Mardoheu, măria-ta. Știi că Iudeul acesta, Spre al tău bine, a vorbit. Spânzurătoarea s-a vădit A fi de vreo cincizeci de coți. Fă împărate, cum socoți.” Poruncă, împăratu-a dat: „Haman să fie spânzurat, Chiar pe spânzurătoarea lui!”
9 Harbóna, unul dintre eunucii care stau înaintea regelui, a zis: „Iată, spânzurătoarea de cincizeci de coți pe care a făcut-o Amán pentru Mardohéu, cel care a vorbit bine despre rege, stă înălțată la casa lui Amán!”. Atunci regele a zis: „Spânzurați-l de ea!”.
9 Și Harbona, unul din fameni, a zis în fața împăratului: „Iată, spânzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălțime de cincizeci de coți.” Împăratul a zis: „Haman să fie spânzurat pe ea!”
9 Și Harbona, unul din fameni, a zis înaintea împăratului: Iată și lemnul înalt de cincizeci de coți, pe care‐l făcuse Haman pentru Mardoheu, care a vorbit bine pentru împărat, este în casa lui Haman! Și împăratul a zis: Spânzurați‐l pe el.
Atunci Zereș, soția lui, și toți prietenii săi i-au zis: ‒ Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coți, iar în zori cere-i împăratului să-l spânzure pe Mardoheu pe ea. Apoi du-te împreună cu împăratul la ospăț și fii vesel! Sfatul i-a plăcut lui Haman și el a pregătit spânzurătoarea.
În ziua a șaptea, în timp ce inima îi era veselă de vin, împăratul le-a poruncit lui Mehuman, lui Bizta, lui Harbona, lui Bigta, lui Abagta, lui Zetar și lui Carcas, cei șapte eunuci care slujeau înaintea împăratului Ahașveroș,
Împăratul a poruncit să fie aduși oamenii care-l acuzaseră pe Daniel și aceștia au fost aruncați în groapa cu lei, atât ei, cât și fiii și soțiile lor. Nici nu au ajuns bine pe fundul gropii, că leii i-au și apucat cu putere și le-au sfărâmat toate oasele.
Toate căpeteniile împărăției, demnitarii, satrapii, sfetnicii și guvernatorii au căzut de acord să se stabilească un decret împărătesc, întărit printr-o interdicție, ca oricine va căuta în rugăciune, în următoarele treizeci de zile, vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei.
însă împăratul a aflat lucrul acesta și a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care acesta îl pusese la cale împotriva iudeilor, și să fie spânzurat pe spânzurătoare, atât el, cât și fiii acestuia.
S-a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtana și Tereș, doi dintre eunucii împăratului, responsabili cu paza porții, care încercaseră să ridice mâna împotriva împăratului Ahașveroș.
Apoi David a alergat și s-a oprit lângă filistean. I-a luat sabia, a scos-o din teaca ei și i-a tăiat capul cu ea. Când au văzut că viteazul lor era mort, filistenii au luat-o la fugă.
Împăratul Ahașveroș i-a zis atunci împărătesei Estera și iudeului Mardoheu: ‒ Iată, i-am dat Esterei proprietatea lui Haman, iar el a fost spânzurat pe lemn, deoarece ridicase mâna împotriva iudeilor.