Qohelet 2:21 - Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022

²¹ Căci este câte un om care s‑a trudit cu înțelepciune, cu pricepere și cu îndemânare, dar lasă totul altui om care nu s‑a ostenit deloc. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²¹ căci unii oameni lucrează cu înțelepciune, cu pricepere și cu îndemânare, ca apoi să-și lase averea unui om care n-a muncit pentru ea. Dar și aceasta este deșertăciune și un mare rău.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ pentru că există oameni care lucrează cu înțelepciune, cu pricepere și având abilități speciale, dar care își lasă apoi rezultatele muncii lor unui om care nu a muncit pentru ele. Aceasta este încă o absurditate și un mare rău!

Biblia în versuri 2014

²¹ Căci câte-un om care-a muncit, Pricepere a dovedit Și-și lasă tot ce-a adunat Omului care l-a urmat, Deși el nu s-a ostenit Deloc, ci doar a moștenit Ce altu-a strâns, cu-nțelepciune. Și-aceasta-i o deșertăciune, Iar după câte mi se pare, Este un rău destul de mare.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ Căci există câte un om care se trudește cu înțelepciune, cu știință și cu success și om care nu se trudește, și i se dă partea. Și aceasta este deșertăciune și rău mare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Căci este câte un om care a muncit cu înțelepciune, cu pricepere și cu izbândă, și lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău.

Qohelet 2:21 Referans Kwoze

Qohelet 9:18

Înțelepciunea este mai bună decât armele de război, dar un singur păcătos nimicește mult bine.

Qohelet 2:20

M‑a apucat o mare deznădejde în inima mea cu privire la toată truda cu care m‑am ostenit sub soare.

Qohelet 4:4

Am mai văzut că orice osteneală și orice iscusință la lucru vin din invidia unuia față de altul. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.

Qohelet 4:8

un om este singur‑singurel, n‑are nici fiu, nici frate, și totuși osteneala lui n‑are sfârșit, ochii nu i se mai satură de bogății și nu‑și zice: „Pentru cine muncesc eu și‑mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este deșertăciune și un mare rău.