În ziua aceea, s‑au rânduit oameni care să privegheze asupra odăilor care slujeau de cămări pentru darurile de mâncare, cele dintâi roade și zeciuieli, ca să adune în ele, din ogoarele cetăților, părțile hotărâte de Lege pentru preoți și leviți. Căci Iuda se bucura că preoții și leviții erau la locul lor,
Însă când Sanbalat, horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, au auzit lucrul acesta, s‑au făcut foc și pară că venea un om să caute binele fiilor lui Israel.
Când Sanbalat, Tobia, Gheșem, arabul, și ceilalți vrăjmași ai noștri au auzit că refăcusem zidul și că n‑a mai rămas nicio spărtură în el (deși nu pusesem încă ușile porților),
Marele‑preot Eliașib și frații săi, preoții, s‑au apucat să rezidească Poarta Oilor. I‑au refăcut tocul și i‑au pus ușile, au sfințit‑o și au continuat de la Turnul Celor O Sută până la Turnul lui Hananeel.