16 Estera, deci, a fost luată, Dusă apoi și-nfățișată În casa împăratului. Era-n scurgerea timpului, Luna a zecea – tălmăcit, Tebet, acesta s-a numit. Ahașveroș era-mpărat, De șapte ani înscăunat.
Scribii împăratului au fost chemați în vremea aceea, în a douăzeci și treia zi a lunii a treia, adică luna Sivan, și edictul dat de Mardoheu le‑a fost trimis în scris iudeilor, satrapilor, guvernatorilor și dregătorilor celor o sută douăzeci și șapte de provincii așezate de la India până în Etiopia, fiecărei provincii după scrierea ei, fiecărui popor în limba lui și iudeilor după scrierea și limba lor.
Împăratul să numească dregători în toate provinciile din împărăția lui, iar ei să le adune în haremul din cetatea Susa pe toate tinerele fecioare și frumoase la înfățișare; să le pună sub supravegherea lui Hegai, famenul împăratului și supraveghetorul femeilor, și să le fie date cele necesare pentru înfrumusețare.
După aceste lucruri, când i s‑a potolit mânia, împăratul Ahașveroș și‑a adus aminte de Vaști, de ceea ce făcuse ea și de hotărârea luată cu privire la ea.
Când i‑a venit rândul să se ducă la împărat, Estera, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase, n‑a cerut decât ce era rânduit de Hegai, famenul împăratului și supraveghetorul femeilor. Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.
Împăratul a îndrăgit‑o pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei și ea a căpătat trecere și bunăvoință înaintea lui mai mult decât toate celelalte fecioare. I‑a pus cununa împărătească pe cap și a făcut‑o împărăteasă în locul lui Vaști.