4 Au băut vin și-au lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Au lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, În piatră sau în lemn, ciopliți.
ci te‑ai înălțat împotriva Domnului din cer. Au fost aduse înaintea ta vasele din Casa Lui și ați băut vin cu ele tu, mai‑marii tăi, nevestele și țiitoarele tale. Și ai lăudat zeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care nu văd, nu aud și nu știu nimic, și nu L‑ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia se află suflarea ta și toate căile tale.
Vai de cel ce zice unui lemn: «Scoală‑te!» și unei pietre mute: «Trezește‑te!» Poate ea să dea învățătură? Iată, este ferecată cu aur și argint, dar nu are un duh care să o însuflețească.
Așadar, fiindcă suntem din neam de Dumnezeu, nu se cade să credem că dumnezeirea este asemănătoare cu aurul, cu argintul sau cu piatra, chip făurit după meșteșugul și închipuirea omului.
Acum, eu, Nebucadnețar, Îl laud, Îl înalț și Îl slăvesc pe Împăratul cerului; Toate faptele Lui sunt adevărate și căile Lui sunt drepte. Iar pe cei ce pășesc cu semeție El îi poate smeri!
Daniel s‑a hotărât să nu se spurce cu bucatele împăratului sau cu vinul pe care‑l bea el, așa că l‑a rugat pe mai‑marele famenilor să‑i dea voie să nu se spurce.
Atunci au fost aduse vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, și au băut din ele împăratul și mai‑marii lui, nevestele și țiitoarele lui.
În clipa aceea, s‑au arătat degetele unei mâini de om și au început să scrie pe tencuiala zidului palatului împărătesc, în fața sfeșnicului. Împăratul a văzut mâna care scria.