Psalmi 39:7 - Biblia Dumitru Cornilescu 2024

⁷ Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ Și acum ce mai pot spera eu, Stăpâne? Speranța mea este în Tine.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Iar acum, ce mai pot spera eu, Doamne, Stăpânul eu? Speranța mea este în Tine!

Biblia în versuri 2014

⁷ Acuma Doamne, ce pot eu Să mai nădăjduiesc? Mereu, Pe Tine doar m-am sprijinit Și-n Tine am nădăjduit.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ și ca o umbră este omul care trece. Da, în zadar se zbuciumă; strânge comori, și nu știe pentru cine le adună”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.

Psalmi 39:7 Referans Kwoze

Romani 15:13

Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credința, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde!

Psalmi 38:15

Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne Dumnezeule!

Psalmi 119:81

Îmi tânjește sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduința Ta.

Psalmi 119:166

Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne, și împlinesc poruncile Tale.

Geneza 49:18

În ajutorul Tău nădăjduiesc, Doamne!

Iov 13:15

Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în fața Lui.

Luca 2:25

Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfântă și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era peste el.

Iov 14:2

Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.

Psalmi 49:11

Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele, că locuințele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la țări întregi.

Qohelet 2:21

Căci este câte un om care a muncit cu înțelepciune, cu pricepere și cu izbândă și îi lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău.

Qohelet 4:8

Un om este singur-singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfârșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății și nu se gândește: „Pentru cine muncesc eu și-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău.