Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Plângerile 1:20 - Biblia Dumitru Cornilescu 2024

20 Doamne, uită-Te la necazul meu! Lăuntrul meu fierbe, mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară sabia m-a lăsat fără copii, în casă – moartea.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

20 Privește, Doamne, cât sunt de nenorocit! Măruntaiele-mi fierb; inima mi se zvârcolește înăuntrul meu, căci am fost foarte răzvrătit! Afară, sabia m-a lăsat fără copii, iar în casă, ea este precum moartea.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 „Privește, Doamne, cât sunt de distrus! Îmi fierb organele în mine și inima mi se zbate în interiorul meu; pentru că am fost foarte revoltat! În exterior, sabia m-a lăsat fără copii; iar în casă, ea acționează ca moartea.

Gade chapit la Kopi

Biblia în versuri 2014

20 „Doamne, Îți pleacă-al Tău obraz Ca să privești al meu necaz. Te uită Doamne, Te rog eu, Cum fierbe tot lăuntrul meu. Mi s-a întors inima-n mine, Căci, neascultător – știu bine – Necontenit, m-am arătat. Afară, fost-am atacat De sabie, tăind pe cei Care au fost copii ai mei, Iar înăuntru se vădea Precum că moartea stăpânea.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 reș „Vezi, Doamne, căci sunt în strâmtorare! Măruntaiele fierb în mine, inima se zvârcolește în interiorul meu, căci m-am răzvrătit. Afară, sabia m-a lăsat fără copii, iar în casă, este ca moartea.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară, sabia m-a lăsat fără copii; în casă, moartea.

Gade chapit la Kopi




Plângerile 1:20
32 Referans Kwoze  

Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor și a pruncilor de țâță leșinați pe ulițele cetății.


Afară bântuie sabia, în casă – ciuma și foametea. Cine este la câmp va muri de sabie, iar cine este în cetate va fi mâncat de foamete și de ciumă.


De aceea îmi plânge sufletul pentru Moab ca o harfă, și inima – pentru Chir-Hares.


Afară vor pieri de sabie, și înăuntru vor pieri de groază: și tânărul, și fata, și copilul de țâță, și bătrânul.


Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac. Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război!


Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.


Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase și-mi tremură genunchii. Căci aș putea oare aștepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului?


Cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum să-ți fac ca Admei? Cum să te fac ca Țeboimul? Mi se zbate inima în Mine și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă!


„Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui. Ascultați, toate popoarele, și vedeți-mi durerea! Fecioarele și tinerii mei s-au dus în robie.


Tot poporul lui caută pâine suspinând; și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și țină viața. „Uită-Te, Doamne, și privește cât de înjosit sunt!”


Necurăția stătea lipită de poala hainei lui, și nu se gândea la sfârșitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie. „Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!”


De aceea îmi jelește inima ca un fluier pentru Moab, îmi jelește inima ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, pentru că toate avuțiile pe care le-au strâns sunt pierdute.


Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine? Căci, când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingășie de el; de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el și voi avea milă negreșit de el”, zice Domnul.


Dacă ies la câmp, dau peste oameni străpunși de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste niște ființe sleite de foamete; chiar și prorocul și preotul cutreieră țara, fără să știe unde merg.»”


Recunoaște-ți numai nelegiuirea, recunoaște că I-ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat încoace și încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde, și că n-ai ascultat glasul Meu”, zice Domnul.


Și, cu toate acestea, tu zici: ‘Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!’ Iată, Mă voi certa cu tine, pentru că zici: ‘N-am păcătuit.’


Ciripeam ca o rândunea, croncăneam ca un cocor și gemeam ca o porumbiță. Ochii-mi priveau topiți spre cer: ‘Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!’»


Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.


Am ajuns ca apa care se scurge, și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înăuntrul meu.


Atunci el cântă înaintea oamenilor și zice: «Am păcătuit, am călcat dreptatea, și n-am fost pedepsit după faptele mele;


Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârșire; tulburarea inimii mele mă face să gem.


Doamne, ne recunoaștem răutatea noastră și nelegiuirea părinților noștri, căci am păcătuit împotriva Ta.


Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă. Toți cei ce-l prețuiau îl disprețuiesc acum, văzându-i goliciunea, și el însuși se întoarce în altă parte și oftează.


Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile și orânduirile Tale.


A căzut cununa de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite