21 „Nu Și-a adus aminte Domnul și nu I-a venit Lui în minte tămâia pe care ați ars-o în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului voi și părinții voștri, împărații voștri și căpeteniile voastre și poporul din țară?
21 ‒ Oare nu Și-a adus aminte Domnul și nu S-a gândit la tămâia pe care ați ars-o în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, atât voi, cât și strămoșii, regii și conducătorii voștri, împreună cu întreg poporul?
21 „Oare nu Și-a amintit Iahve și nu S-a gândit El la tămâia pe care ați ars-o în orașele teritoriului numit Iuda și pe străzile Ierusalimului – atât voi, cât și strămoșii, regii și conducătorii voștri împreună cu întreg poporul?
21 Credeți că Domnul, mai apoi, Nu Și-a adus aminte, oare, De toate jertfele pe care – Precum ați spus – le-ați dăruit? Credeți că nu Și-a amintit Și de tămâia cea pe care Ați ars-o, fără încetare, Pe ulițele ce le știm Că fost-au în Ierusalim, Sau în cetățile aflate În toată țara răsfirate? Nu Și-a adus aminte, oare, De jertfele cele pe care Le-au dat ai voștri împărați, Sau cei care erau aflați Drept căpetenii în popor, Precum și toți supușii lor?
21 „Oare nu de tămâia pe care ați ars-o în cetățile lui Iúda și pe străzile Ierusalímului voi, părinții voștri, regii voștri, căpeteniile voastre și poporul țării și-a amintit Domnul și s-a urcat la inima lui?
21 „Nu Și-a adus aminte Domnul și nu I-a venit Lui în minte tămâia pe care ați ars-o în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, voi și părinții voștri, împărații voștri și căpeteniile voastre, și poporul din țară?
ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, și anume să-i aducem tămâie împărătesei cerului și să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut noi și părinții noștri, împărații noștri și căpeteniile noastre, în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului. Atunci aveam pâine de ne săturam, eram fericiți și nu treceam prin nicio nenorocire.
Ați uitat nelegiuirile părinților voștri, nelegiuirile împăraților lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre și nelegiuirile nevestelor voastre săvârșite în țara lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului?
Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace și încolo. Nu-și cruță picioarele, de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum Își aduce aminte de nelegiuirile lor și le pedepsește păcatele!”
Căci câte cetăți ai, atâția dumnezei ai, Iuda! Și câte ulițe are Ierusalimul, atâtea altare ați ridicat idolilor, altare ca să-i aduceți tămâie lui Baal!…
Cetatea cea mare a fost împărțită în trei părți, și cetățile neamurilor s-au prăbușit. Și Dumnezeu Și-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.
Femeia i-a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să-I aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea și să-mi omori astfel fiul?”
Du-te acum, bate-l pe Amalec și nimicește cu desăvârșire tot ce-i al lui; să nu-i cruți și să-i omori bărbații și femeile, copiii și pruncii, cămilele și măgarii, boii și oile!»”
din pricina la tot răul pe care l-au făcut copiii lui Israel și copiii lui Iuda ca să Mă mânie, ei, împărații lor, căpeteniile lor, preoții lor și prorocii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului.