9 Și Harbona, unul dintre fameni, a zis în fața împăratului: „Iată, spânzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălțime de cincizeci de coți.” Împăratul a zis: „Haman să fie spânzurat pe ea!”
9 Harbona, unul dintre eunucii care îi slujeau împăratului, a zis: ‒ Mai mult, iată și spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coți, pe care a făcut-o Haman pentru Mardoheu, cel ce a vorbit spre binele împăratului, se află în curtea casei lui Haman. Împăratul a zis: ‒ Atârnați-l de ea!
9 Harbona – unul dintre eunucii care îi slujeau regelui – a zis: „Să știți că există deja spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coți, pe care o făcuse Haman pentru Mardoheu care vorbise pentru binele regelui. Ea este instalată în curtea casei lui Haman.” Regele a zis: „Spânzurați-l pe ea!”
9 Harbona, astfel, a vorbit: „Iată, Haman a pregătit – Acasă – o spânzurătoare, Căci a dorit să îl omoare Pe Mardoheu, măria-ta. Știi că Iudeul acesta, Spre al tău bine, a vorbit. Spânzurătoarea s-a vădit A fi de vreo cincizeci de coți. Fă împărate, cum socoți.” Poruncă, împăratu-a dat: „Haman să fie spânzurat, Chiar pe spânzurătoarea lui!”
9 Harbóna, unul dintre eunucii care stau înaintea regelui, a zis: „Iată, spânzurătoarea de cincizeci de coți pe care a făcut-o Amán pentru Mardohéu, cel care a vorbit bine despre rege, stă înălțată la casa lui Amán!”. Atunci regele a zis: „Spânzurați-l de ea!”.
9 Și Harbona, unul din fameni, a zis în fața împăratului: „Iată, spânzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălțime de cincizeci de coți.” Împăratul a zis: „Haman să fie spânzurat pe ea!”
Nevasta sa, Zereș, și toți prietenii lui i-au zis: „Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coți, și mâine dimineață cere-i împăratului ca Mardoheu să fie spânzurat! Apoi vei merge vesel la ospăț cu împăratul.” Părerea aceasta i-a plăcut lui Haman și a pus să se pregătească spânzurătoarea.
A șaptea zi, pe când inima împăratului era veselă de vin, le-a poruncit lui Mehuman, lui Bizta, lui Harbona, lui Bigta, lui Abagta, lui Zetar și lui Carcas, cei șapte fameni care slujeau înaintea împăratului Ahașveroș,
Împăratul a poruncit să-i aducă pe oamenii aceia care îl pârâseră pe Daniel. Și au fost aruncați în groapa cu lei ei, copiii lor și nevestele lor; și până să ajungă în fundul gropii, leii i-au și apucat și le-au fărâmițat oasele.
Toate căpeteniile împărăției, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii și cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța în răstimp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, în afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei.
Dar, venind Estera înaintea împăratului, împăratul a poruncit în scris să întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care-l făcuse împotriva iudeilor și să-i spânzure pe lemn pe el și pe fiii lui.
și s-a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtan și Tereș, cei doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, care voiseră să întindă mâna asupra împăratului Ahașveroș.
A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât și i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriașul lor a murit, au luat-o la fugă.
Împăratul Ahașveroș le-a zis împărătesei Estera și iudeului Mardoheu: „Iată, i-am dat Esterei casa lui Haman, și el a fost spânzurat pe spânzurătoare pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor.