6 La un moment dat, a venit un bărbat israelian. El a adus înaintea celor din popor o femeie midianită, sub privirea lui Moise și sub privirea întregii adunări a lui Israel care plângea la intrarea cortului Întâlnirii.
6 Și iată că un bărbat dintre fiii lui Israel a venit și a adus la frații lui o midianită, înaintea ochilor lui Moise și înaintea ochilor întregii comunități a lui Israel, care plângea la intrarea Cortului Întâlnirii.
6 Atunci, iată că un bărbat, De-al lui Israel, a luat O fată care se trăgea Din Madian. Apoi, cu ea, El s-a întors la frații lui, În mijlocul poporului, Sub ai lui Moise ochi, mirați, În văzul celor cari aflați Erau, la ușa cortului, Plângând în fața Domnului.
6 Și iată că un bărbat dintre fiii lui Israél a venit și a adus la frații lui o madianítă, sub ochii lui Moise și sub ochii întregii adunări a fiilor lui Israél, iar ei plângeau la ușa cortului întâlnirii.
6 Și iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit și a adus la frații lui pe o madianită, sub ochii lui Moise și sub ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe când plângeau la ușa cortului întâlnirii.
6 Și iată un bărbat dintre copiii lui Israel a venit și a adus la frații săi pe o madianită, sub ochii lui Moise și sub ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, care plângeau înaintea intrării cortului întâlnirii.
Preoții care sunt slujitorii lui Iahve, să plângă în zona dintre portic și altar.» Ei să zică: «Doamne, scapă-Ți poporul de pedeapsă. Evită să faci de rușine pe cei care sunt moștenirea Ta! Altfel, celelalte națiuni ale lumii ar avea motiv să vorbească despre ei ridiculizându-i! De ce să își pună popoarele întrebarea (retorică) ‘Unde este Dumnezeul lor?’»?”…
Atunci moabiții le-au zis bătrânilor Midianului: „Această mulțime va înghiți tot ce este în jurul nostru, așa cum mănâncă boul iarba verde de pe câmp.” În acele timpuri, Balac – fiul lui Țipor – era rege al Moabului.
Se mai aseamănă și cu valurile sălbatice ale mării, făcând ca faptele lor rușinoase „să spumege” la fel ca ele… Aceștia mai sunt și ca niște stele care rătăcesc (prin Cosmos) și cărora le este pregătit pentru eternitate cel mai profund întuneric.
După ce Iehudi citea trei sau patru coloane din sul, regele le tăia cu un mic cuțit de răzuit și le arunca în focul de cărbuni, până când întregul sul a ars total.
Oare le este rușine de faptele oribile pe care le comit? Nu, nu le este rușine deloc; și nici măcar nu știu să roșească. Iahve zice: «Din această cauză, vor cădea împreună cu cei care cad; și vor fi răsturnați – atunci când vor fi pedepsiți.»
În acea zi, Stăpânul care se numește Iahve, Dumnezeul Armatelor, v-a chemat să plângeți și să vă jeliți, să vă smulgeți părul și să vă îmbrăcați în sac.
Când s-au apropiat comercianții madianiți, frații lui l-au scos pe Iosif din fântână și l-au vândut ismaeliților cu douăzeci de șecheli de argint. Ei l-au dus pe Iosif în Egipt.
Aaron a luat cădelnița, așa cum îi spusese Moise; și a fugit în mijlocul adunării. Dezastrul deja începuse între oamenii poporului. El a tămâiat și a făcut astfel achitare pentru popor.
Ei plecaseră din Midian și se duseseră în Paran. Din Paran au luat cu ei niște bărbați și s-au dus în Egipt, la faraon, monarhul Egiptului. Acela i-a dat lui Hadad o casă, un teren agricol și a îngrijit de hrana lui.