10 Sclavii s-au dus la intersecțiile drumurilor, au strâns pe toți aceia pe care i-au găsit: și buni și răi; iar camera mesei de nuntă s-a umplut de oaspeți.
Apoi am văzut o mare mulțime de oameni pe care nu o putea număra nimeni. Acei oameni proveneau din toate națiunile, din toate clanurile, din toate popoarele și din toate limbile (folosite în comunicare). Stăteau în fața tronului și înaintea Mielului. Erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini.
Ei provin dintre ai noștri; dar nu fac parte dintre noi. Dacă ar fi aparținut grupului nostru, ar fi rămas cu noi. Prin plecarea lor se demonstrează faptul că nu toți (care au fost cu noi) erau în realitate dintre ai noștri.
Mă tem că atunci când voi veni la voi, Dumnezeu mă va smeri și voi fi determinat să plâng pe cei care au păcătuit în trecut. Mă refer la cei care în loc să se pocăiască de păcatele care îi murdăriseră, au continuat să trăiască în imoralitate sexuală și în faptele depravării lor…
În timp ce se duceau ele să își cumpere ulei, a venit mirele. Cele care erau pregătite, au intrat cu el în camera de nuntă și ușa acesteia a fost apoi încuiată.
Toți aceștia cântau un nou cântec, zicând: „Tu meriți să iei sulul și să îi rupi sigiliile; pentru că ai fost înjunghiat. Și cu sângele Tău, ai răscumpărat oameni pentru Dumnezeu. Ei sunt din fiecare familie de popoare și de limbi ale pământului, provenind din orice națiune.
Isus le-a răspuns: „Oare este normal ca nuntașii să plângă în timp ce mirele este încă împreună cu ei? Vor veni și zile când mirele nu va mai fi cu ei; și atunci vor posti.