16 Estera, deci, a fost luată, Dusă apoi și-nfățișată În casa împăratului. Era-n scurgerea timpului, Luna a zecea – tălmăcit, Tebet, acesta s-a numit. Ahașveroș era-mpărat, De șapte ani înscăunat.
Atunci au fost chemați scribii regelui – în a treia lună, adică în luna Sivan, în a douăzeci și treia zi – și a fost scrisă fiecare poruncă a lui Mardoheu, atât pentru iudei, cât și pentru conducătorii autoritari din imperiu, pentru guvernatori și pentru conducătorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii care formau teritoriul din India până în Cuș. S-a scris fiecărei provincii folosind literele alfabetului ei și fiecărui popor în limba lui. Iudeilor li s-a scris folosind literele alfabetului lor și limba lor.
Regele să desemneze pentru fiecare dintre provinciile imperiului niște responsabili care să selecteze pe toate fecioarele frumoase și să le aducă împreună în fortăreața Susei. Ele să fie supravegheate de Hegai – eunucul regelui care este responsabil cu femeile – și să le asigure lucrurile necesare pentru înfrumusețare.
După toate acestea, când a încetat mânia regelui Ahașveroș, el și-a amintit de Vaști. S-a gândit la ce făcuse ea și la decretul pe care îl dăduse împotriva ei.
A venit rândul Esterei – fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu care o înfiase. Atunci când a intrat la rege, ea nu a vrut să ia ceva din zona unde stăteau femeile, cu excepția acelor lucruri despre care îi vorbise Hegai – eunucul regelui care era responsabil cu paza femeilor de la palat. Estera fusese bine văzută de toți supraveghetorii ei.
Regele a iubit-o pe Estera mai mult decât pe oricare dintre femeile care i-au fost aduse în fața lui. El s-a comportat cu ea având mai multă bunăvoință decât în cazul oricărei alte fecioare. I-a pus coroana regală pe cap și a făcut-o regină în locul reginei Vaști.