26 Fiică a poporului meu, încinge-te cu pânză de sac și tăvălește-te în cenușă; jelește, ca pentru singurul fiu, cea mai amară plângere, pentru că prădătorul va veni dintr-odată asupra noastră.
26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu o pânză de sac și rostogolește-te în cenușă. Plângi amarnic, ca după singurul tău fiu, căci pe neașteptate va veni pustiitorul peste noi.
26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac și rostogolește-te în cenușă. Plângi cu mare intensitate, ca după singurul tău fiu; pentru că distrugătorul va veni peste voi prin surprindere!”
26 Astfel, tu – fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are – Numai în sac te învelește, Stai în cenușă și jelește! Plânge amar, până târziu, Ca după singurul tău fiu! Pe negândite, cade-apoi Pustiitorul, peste noi.”
26 Fiică a Siónului, încinge-te cu sac și acoperă-te cu cenușă! Jelește ca pentru singurul fiu, plânset al amărăciunilor! Căci pe neașteptate va veni devastatorul asupra noastră.
26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac și tăvălește-te în cenușă, jelește-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neașteptate vine pustiitorul peste noi.
Și voi turna peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului duhul harului și al cererilor; și ei vor privi spre mine, acela pe care l-au străpuns, și vor jeli pentru el, precum jelește cineva pentru singurul lui fiu, și vor fi în amărăciune pentru el, precum este cineva în amărăciune pentru întâiul său născut.
Și când s-a apropiat de poarta cetății, iată, un mort era dus afară, singurul fiu al mamei lui, iar ea era văduvă; și o mare mulțime din cetate era cu ea.
Și voi preface sărbătorile voastre în jale și toate cântările voastre în plângere; și voi aduce pânză de sac pe toate coapsele și chelie pe fiecare cap; și o voi face ca jalea pentru singurul fiu și sfârșitul ei ca o zi amară.
Fiindcă pedeapsa nelegiuirii fiicei poporului meu este mai mare decât pedeapsa păcatului Sodomei, care a fost doborâtă ca într-un moment și mâinile nimănui nu au rămas pe ea.
Ochii mei se sfârșesc cu lacrimi, adâncurile mele se tulbură, ficatul meu este turnat pe pământ din cauza nimicirii fiicei poporului meu; căci copiii și sugarii leșină pe străzile cetății.
Pentru acestea plâng eu; ochiul meu, ochiul meu izvorăște lacrimi, pentru că mângâietorul, care ar trebui să îmi ușureze sufletul, este departe de mine; copiii mei sunt pustiiți pentru că dușmanul a învins.
Ea plânge amarnic noaptea și lacrimile ei îi sunt pe obraji; printre toți iubiții ei, nu are pe nimeni să o mângâie; toți prietenii ei s-au purtat cu perfidie cu ea, i-au devenit dușmani.
Văduvele lor mi s-au înmulțit mai mult decât nisipul mărilor; am adus asupra lor, împotriva mamei tinerilor, un prădător la amiază; l-am făcut să cadă asupra lor dintr-odată și terori asupra cetății.
De aceea tu să le spui acest cuvânt: Ochii mei să curgă cu lacrimi noapte și zi și să nu înceteze, pentru că fiica fecioară a poporului meu este zdrobită cu o mare spărtură, cu o lovitură foarte apăsătoare.
Dar dacă nu veți asculta aceasta, sufletul meu va plânge în locuri tainice pentru mândria voastră; și ochiul meu va plânge amar și îi vor curge lacrimi, pentru că turma DOMNULUI este dusă în captivitate.
Prădătorii au venit pe toate înălțimile, prin pustie, pentru că sabia DOMNULUI va nimici de la o margine a țării până la cealaltă margine a țării: nicio carne nu va avea pace.
Pentru munți voi ridica plânset și bocet; și o plângere pentru locuințele pustiei, deoarece sunt arse de tot, încât nimeni nu poate trece prin ele; nici nu se poate auzi vocea vitelor; deopotrivă pasărea cerurilor și fiara au fugit; s-au dus.
Iată, vocea strigătului fiicei poporului meu din cauza celor care locuiesc într-o țară îndepărtată: Nu este DOMNUL în Sion? Nu este împăratul lui în Sion? De ce m au mâniat cu chipurile lor cioplite și cu deșertăciuni străine?
În acel timp se va spune acestui popor și Ierusalimului: Un vânt uscat din înălțimile din pustie spre fiica poporului meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe,
Și a mers și s-a așezat jos înaintea lui la depărtare de el, cam cât ar trage un arcaș, pentru că spunea: Să nu văd moartea copilului. Și s-a așezat înaintea lui și și-a înălțat vocea și a plâns.
Să se audă un strigăt din casele lor, când vei aduce dintr-odată o armată peste ei, pentru că au săpat o groapă pentru a mă lua și au ascuns capcane pentru picioarele mele.
Căci a ajuns cuvântul la împăratul din Ninive; și s-a ridicat de pe tronul lui și și-a scos roba de pe el și s-a acoperit cu pânză de sac și s-a așezat în cenușă.
Și se va întâmpla, că în loc de miros dulce va fi putoare; și în loc de brâu, o sfâșietură; și în loc de păr bine aranjat, o chelie; și în loc de corsaj, un brâu de pânză de sac; și un semn de înfierare în loc de frumusețe.