Zaharia 9:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Atunci, Domnul oștirilor Va ocroti al lor popor, Iar pietrele ce-s pregătite – De praștie – vor fi zdrobite. Vor bea, vor face gălăgie Exact așa precum se știe Că fac cei cari sunt amețiți De vin, și plini vor fi găsiți, Asemenea unui pahar De jertfă, sau ca un altar Cu colțurile încărcate De jertfele ce au fost date.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁵ Domnul Oștirilor îi va proteja, iar ei vor devora, vor zdrobi pietrele de praștie. Ei vor bea și vor striga ca amețiți de vin. Vor fi plini ca un pahar, ca și colțurile altarului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Iahve, Dumnezeul Armatelor, îi va proteja; și ei vor devora, vor sparge pietrele de praștie! Vor bea și vor striga la fel ca atunci când sunt amețiți din cauza vinului! Vor fi plini ca o cupă – așa cum sunt colțurile altarului!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Domnul Sabaót îi va apăra, ei vor devora și vor călca în picioare pietrele de praștie, vor bea și vor bolborosi ca vinul; se vor umple ca un vas, precum coarnele altarului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Domnul oștirilor îi va ocroti și vor mânca și vor zdrobi pietrele de praștie, vor bea, vor face gălăgie ca amețiți de vin; vor fi plini ca un pahar de jertfă, ca și colțurile altarului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Domnul oștirilor îi va apăra și vor înghiți și vor călca pietrele de praștie; și vor bea și vor vui ca de vin: și se vor umple ca o farfurie, ca și colțurile altarului.

Zaharia 9:15 Referans Kwoze

Zaharia 12:6

În ziua ‘ceea, pe cei cari Vor fi în Iuda cei mai mari, Eu îi voi strânge la un loc Și-i voi preface într-un foc Ajuns sub lemne așezat Sau este sub un snop aflat. Vor mistui orice popor, Din dreapta și din stânga lor. Ierusalimul – negreșit – Are să fie locuit Pe locul vechi, cum e știut, Că fost-a el, de la-nceput.

Zaharia 10:7

Iar Efraim are să fie Ca un viteaz și bucurie În inimă, ca și de vin, Avea-va-n vremile ce vin. Lucrul acesta-l vor vedea Ai lor feciori și vor avea, În inimi, numai veselie, Căci Domnul le e bucurie.

Zaharia 12:8

Când acea zi o să sosească, Domnul are să-i ocrotească Pe-aceia care se vădesc Că la Ierusalim trăiesc. Tare, cel slab o să se ție, Căci precum David o să fie. Casa pe cari David o are, Ca Dumnezeu va fi de tare, Ca Îngerul Domnului lor, Șezând în fața tuturor.

Zaharia 10:5

Asemenea vitejilor Care zdrobesc sub pașii lor Noroiu-n ulițe aflat, Vor fi cu toți, căci ne-ncetat, Domnul cu ei are să fie Și-i va-nsoți în bătălie. Toți călăreții încercați Au să rămână rușinați.

Exodul 27:2

În colțuri, să-i faci niște coarne Și-apoi, aramă să se toarne, Peste altar. Coarnele-acele Lucrate au să fie ele – Cu-altaru-acela – tot de-odată, Cu el fiind dintr-o bucată.

Psalmi 78:65

Atuncea Domnul S-a trezit Ca unul care a dormit. Ca un viteaz S-a arătat, Care-i de vin îmbărbătat.

Levitic 4:25

Sângele jertfei ce s-a dat, De preot, trebuie luat, Pentru a unge-apoi, cu el, Coarnele-altarului acel, Pe care voi îl folosiți, Arderi de tot, când Îmi jertfiți. Restul de sânge-al țapului, La poalele altarului, Va trebui a fi vărsat – Când ungerea s-a încheiat.

Levitic 4:18

După aceea, ca să ungă Și coarnele altarului, Aflat în cortul Domnului. Cu sângele rămas, apoi, Se va întoarce înapoi, Către a cortului intrare, Mergând înspre altarul care, La arderea de tot, servește. Aici, sângele trebuiește, În urmă, a fi lepădat. Deci el va trebui vărsat, La poalele altarului.

Efeseni 5:18

Să nu vă prindă-n mreaja lui, Vinul, ca să vă îmbătați, Căci acest lucru – nu uitați – Este chemat „destrăbălare”. Fiți plini de Duh dar, fiecare.

1 Corinteni 1:18

A crucii propovăduire Pare a fi o nebunie, Pentru cei care au să fie, Pe a pierzaniei cărare; Dar pentru noi – pentru cei care Am rupt-o cu năravul firii Și stăm pe calea mântuirii – Ea este și va fi mereu, Puterea, de la Dumnezeu.

Zaharia 14:20

Când acea zi are să vie, Drept „Sfinți ai Domnului!” va scrie Chiar și pe zurgălăi-aflați, Pe frâu de cai, stând atârnați. Precum potirele în care Se-aduce jertfa, la altare, Vor fi oalele Domnului Care se află-n Casa Lui.

Zaharia 9:17

O! Cât sunt de înfloritori, Cât de frumoși și zâmbitori! Grâul cari o să se sporească, Pe tineri o să-i veselească, Iar mustul curge-va-n șuvoi Veselind fetele apoi.”

Miheia 5:8

De-asemeni, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Precum e leul printre fiare Se va vădi printre popoare, Sau ca un pui de leu apoi, Aflat în turmele de oi, Cari sfâșie fără cruțare Și calcă totul în picioare, Încât nimeni nu va putea, La altul, ajutor, să-i dea.

Isaia 55:1

„Voi, cei cari întristați sunteți, Veniți la ape, ca să beți! Să vină chiar și-acela care Este sărac, iar bani nu are! Veniți! Bucate cumpărați! Lapte și vin să mai luați! Veniți să cumpărați, căci iată, Sunt fără bani și fără plată!

Isaia 37:35

Cetatea e în grija Mea. Eu sunt Cel care-o izbăvesc. Din a Mea pricină-o păzesc, Și pentru David – robul Meu – Cari lângă Mine-a stat mereu!”

Кынтаря кынтэрилор 7:9

Un vin ales, toarnă-a ta gură, Ce curge lin și cu măsură, Fiind răspunsul ce-l oferi La ale mele mângâieri Pe cari, pe buze, îl simțim Atuncea când noi adormim!”

Кынтаря кынтэрилор 5:1

„Eu intru în grădina mea, Soro mireaso și din ea, Smirna o voi culege, care Multe miresme în ea are. Am să mănânc, după plăcere, Și fagurele meu de miere. Apoi, așa precum vreau eu, Beau vinul și laptele meu…” „Haideți prieteni și mâncați! Cu dragoste vă îmbătați!”

Кынтаря кынтэрилор 1:4

Ia-mă cu tine! Să plecăm! Haidem acum, să alergăm! În camerele din palat, Mă duce al meu împărat… Acolo, noi, eu știu prea bine Că, ne vom bucura, de tine. Vom lăuda, fără-ncetare, Neprețuita-ți dezmierdare, Mai mult decât e lăudat Vinul ce-l bem! Am cugetat Cum că pe drept tu ești iubit.

1 Samuel 17:45

David a zis: „Tu vii la mine, Și ai o sabie cu tine. Mai ai și sulița cea mare, Precum și scutul tău cel tare. Dar iată că la tine, eu, În Numele lui Dumnezeu – Al Domnului oștirilor, Din al lui Israel popor – Acuma vin, și-atât îți spun: Află că am să te răpun, Pentru că tu – neîncetat – Ocară doar, ai aruncat, Asupra oștilor pe care, Al nostru Dumnezeu le are.

Levitic 4:7

Apoi, în urmă, ca să ungă – Cu sângele vițelului – Și coarnele altarului Pentru tămâi mirositoare, Al cărui loc de așezare Este-n lăuntru cortului, Pus înaintea Domnului. Cu sângele rămas, apoi Se va întoarce înapoi, Către a cortului intrare, Mergând înspre altarul care, La arderea de tot, servește. Aici, sângele trebuiește A fi, în urmă, lepădat. Deci el va trebui vărsat, La poalele altarului.

Iov 41:28

Săgeata, cât ar fi de tare, Nu-l sperie și nu îl gonește. Degeaba piatra îl lovește, Din praștie când e zvârlită,

Zaharia 14:3

Chiar Domnul Se va arăta, În acea zi și va lupta – Atunci – în fața tuturor Popoarelor neamurilor, Cum a luptat – precum se știe – În ziua cea de bătălie.

Zaharia 2:9

Iată că mâna Mi-o ridic Eu, împotriva lor, și zic: Ajunge-vor ele să cadă, Curând, supușilor lor, pradă, Căci Domnul oștii m-a trimis Să împlinesc tot ce a zis.