Zaharia 9:12 - Biblia în versuri 2014

¹² La cetățuie, înapoi, Să vină prinșii de război, Plini de nădejde! Negreșit, Îți voi întoarce, îndoit!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² Întoarceți-vă în fortăreață, prizonieri ai speranței! O spun chiar astăzi că te voi restaura și-ți voi da de două ori mai mult.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Prizonieri ai speranței, întoarceți-vă în fortăreață! Îți spun chiar astăzi că îți voi întoarce (binefacerile) dublu (față de cât ai suferit)!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Întoarceți-vă la fortăreață, voi cei legați de speranță! Chiar azi fac cunoscut că de două ori îți voi înapoia!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Întoarceți-vă la cetățuie, prinși de război plini de nădejde! O spun și astăzi că îți voi întoarce îndoit!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Întoarceți‐vă la întăritură, voi cei încătușați cu nădejde! Da, astăzi o spun, îți voi răsplăti îndoit.

Zaharia 9:12 Referans Kwoze

Iov 42:10

Domnul îi dete robului Său Iov, starea de la-nceput: Tot ce-nainte a avut. Deci îndoit i-a-napoiat, Tot ceea ce i-a fost luat.

Isaia 61:7

Ocara le va fi luată Și-n locul ei le va fi dată Cinste-ndoită. Au să fie Cuprinși de mare veselie, Căci stăpânesc în a lor țară. A lor rușine o să piară, Parte având de bucurie Care va ține pe vecie,

Evrei 6:18

Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,

Ieremia 51:10

„Dreptatea noastră se arată, Căci Domnul scoate la lumină, Acuma, a noastră pricină. Să mergem și, Sionului, Despre lucrarea Domnului, Să-i povestim, căci El, mereu, Este al nostru Dumnezeu.”

Ieremia 31:17

E o nădejde pentru cei Ce-ți sunt urmași, pentru că ei Se vor întoarce, negreșit, În țara-n care-au locuit! Din țările neamurilor, Se vor întoarce-n țara lor!”

Nahum 1:7

Domnul e bun, plin de-ndurare Și este locul de scăpare, Când ziua de necaz se-arată. El îi cunoaște, de îndată, Pe-aceia care se vădesc Cum că în El nădăjduiesc.

Osea 2:15

Acolo, îi voi da-napoi Viile ei și fac apoi, Din valea care e chemată Acor, o ușă îndreptată Către nădejde. Cât va sta Acolo, iarăși va cânta, Ca și când tânără se-aflase Și din Egipt abia scăpase.

Isaia 40:2

„Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului.

Ioel 3:16

Iată că Domnul Se găsește Chiar în Sion și El răcnește Din locu-n care-i așezat Și e-n Ierusalim aflat. La tunetul glasului Lui, Înalturile cerului, Precum și-acest întreg pământ, De un cutremur prinse sânt.

Езекиел 37:11

Apoi, Cuvântul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Oasele sunt casa pe care Neamul lui Israel o are. Iată că ei au cuvântat: „Oasele noastre s-au uscat, Nădejdea noastră a pierit. Pierduți suntem noi, negreșit!”

Miheia 4:8

La tine, cel ce te vădești Precum că turn al turmei ești – Și totodată deal pe care Fiica Sionului îl are – Vine acea orânduire Care e vechea stăpânire, Împărăția fiicei lui, Cea a Ierusalimului.”

Isaia 52:2

Ierusalime, nu mai ține, Țărâna ‘ceea, peste tine! Înlătură-o de pe-al tău strai Și-n capul oaselor să stai! Tu, fiică a Sionului, Desfă-ți, din jurul gâtului, Lațul cel care te strângea Și în robie te ținea!

Ieremia 31:6

Are să vină ziua când Străjerii vor porni, strigând, Prin muntele lui Efraim: „Hai, în Sion să ne suim, La Cel care este mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!

Isaia 38:18

Nu locuința morților Este al Tău lăudător Și nu moartea este cea care Mărire-Ți dă, fără-ncetare, Iar cei ce-n groapă se găsesc, Nicicând nu mai nădăjduiesc, La marea Ta credincioșie.

Isaia 49:9

Să spui prinșilor de război: „Haideți, ieșiți – acum – și voi!” Celor ce-n beznă sunt aflați, Ai să le spui: „Vă arătați!” Pășune, ei vor fi avut, Pe drumuri. Loc, pentru păscut, Pe toate coastele-o să fie.

Ieremia 50:28

Ascultați strigătele lor, Cele ale fugarilor Cari Babilonu-l părăsesc Și care în Sion vestesc O răzbunare-a Domnului, Din pricina Templului Lui!

Evrei 6:19

Și cari îi este, omului, Drept ancoră sufletului, Nădejde neclintită, tare, Care, în Templu, e în stare Să treacă de acea perdea, Ce, înăuntru, se găsea,

Isaia 24:22

Aceștia vor fi strânși apoi, Vor fi luați prinși de război Și au să fie-ntemnițați În gherle, unde-or fi lăsați Mai multe zile-nlănțuiți, ‘Nainte de-a fi pedepsiți.

Ieremia 14:8

Tu ești nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are. Tu ești Mântuitorul lui, În vremile necazului. De ce să fii străin în țară, Ca și străinul de afară Ce-i călător și-n țară-a stat Numai atât cât a-nnoptat?

Ieremia 16:19

„Doamne, cetatea mea cea tare, Tăria și a mea scăpare! Toate popoarele ce sânt La marginile de pământ, La Tine vor veni să spună: „Iată că numai o minciună, Părinții noștri-au moștenit! Idoli deșerți ei au slujit, Ce nu le-au fost de ajutor!

Ieremia 17:13

Doamne, nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are! Cei ce Te părăsesc pe Tine Acoperiți sunt, de rușine.” „Cei care, de la Mine, cată – Necontenit – să se abată, Scriși au să fie, pe pământ, Că-L părăsesc pe Domnul Sfânt, Pe Cel care – din veșnicie – Este izvor de apă vie.”