Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Zaharia 9:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Iată Cuvântul Domnului! Iată dar, prorocia Lui, Despre țara, Hadrac, chemată. Lucrul cel care se arată, De la Damasc se va porni, Căci de acolo va veni. „Domnul, privirea, Își rotește Peste popoare și privește Spre semințiile pe care Neamul lui Israel le are.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 O rostire a Cuvântului Domnului este în țara Hadrak, iar Damascul este locul ei de odihnă. Căci înspre Domnul este îndreptat ochiul omului și al tuturor semințiilor lui Israel,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Urmează o (altă) profeție: „Cuvântul lui Iahve este împotriva țării Hadrac; iar Damascul este locul lui de odihnă. Se va întâmpla așa pentru că atât privirea celorlalți oameni, cât și cea a triburilor lui Israel este orientată spre Iahve.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Profeție. Cuvântul Domnului în țara lui Hadrác. Damásc va fi locul său de odihnă, pentru că Domnul are ochii [îndreptați] spre om și spre toate triburile lui Israél

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Iată prorocia, cuvântul Domnului, despre țara Hadrac; și va începe din Damasc. Căci Domnul are ochiul îndreptat asupra oamenilor și peste toate semințiile lui Israel.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Sarcina cuvântului Domnului în țara Hadracului și se va odihni peste Damasc. Căci Domnul are un ochi asupra oamenilor și asupra tuturor semințiilor lui Israel:

Gade chapit la Kopi




Zaharia 9:1
22 Referans Kwoze  

Iată Cuvântul cel de sus, Al Domnului, care-a fost spus Lui Maleahi, iar prin el, Către întregul Israel.


Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Eu îl trimit le cel ce fură Și la acel care strâmb jură În al Meu Nume sfânt. Astfel, În casă le va intra el Și are să le-o nimicească Cu tot ce o să se găsească În ea, cu piatra ce-a zidit-o Și lemnele ce-au căptușit-o.”


Domnul, apoi, a cuvântat: „Precum păstorul a scăpat – Din gura leului venit La turmă, după jefuit – Două bucăți dintr-un picior Sau doar vârful urechilor, La fel e cu fiii pe care Neamul lui Israel îi are, Aflați în al Samarie Ținut, căci au să scape ei, Pe un covor ce e luat De la Damasc, ori pe vreun pat!


„Doamne, cetatea mea cea tare, Tăria și a mea scăpare! Toate popoarele ce sânt La marginile de pământ, La Tine vor veni să spună: „Iată că numai o minciună, Părinții noștri-au moștenit! Idoli deșerți ei au slujit, Ce nu le-au fost de ajutor!


Popoarele pământului Vedea-vor brațul Domnului – Vedea-vor brațul Său cel sfânt – Iar marginile de pământ Văd mântuirea cea pe care, Al nostru Dumnezeu o are.”


Iată ceea ce-a prorocit Cel cari, Isaia, s-a numit – După cuvântul Domnului – În contra Babilonului. Isaia se vădea cel care, Părinte, pe Amoț, îl are.


În Tine, toți nădăjduiesc Căci de la Tine, ei primesc Hrană și nu au a se teme, Pentru că Tu le-o dai, la vreme.


Ochii, spre Domnul, întorc eu, Căci El îmi scoate, tot mereu, Picioarele din lațul care Întins e, pe a mea cărare.


Nu ai să-i judeci Tu, pe ei? Căci noi, acum, suntem acei Cari, de putere, sunt lipsiți. Avem doar ochii ațintiți Spre Tine, Doamne, și-așteptăm Sprijinul Tău să-l căpătăm!”


În cete și au atacat Când înserarea s-a lăsat. Pe împărați, i-au biruit Și pân’ la Hoba i-au gonit, Cetate ce se-aflase lângă Damasc, fiind pe partea stângă.


Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Ținutul Tirului le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele, Căci au luat prinși de război, Dându-i Edomului apoi, Fără ca seamă ei să ție, De legământul de frăție.


Această prorocie, iată, Către Ninive-i îndreptată. Ea este cartea cea pe care, Naum, cel din Ecloș, o are.


La sfat Tu ești nespus de mare Și-n faptă Tu ești Cel mai tare. Ai Tăi ochi, ne-ncetat, veghează Cărările ce le urmează Al oamenilor fii, să poți Să-i răsplătești apoi pe toți, Doar după căile urmate Și după roadele-arătate.


Cine-i cel cari disprețuiește Ziua care se dovedește A fi mai slabă, când știut Este că-i zi de început? Iată, cei șapte au să fie, Mereu, doar plini de bucurie, Privind la cumpăna pe care, Zorobabel, în mâini, o are. Cei șapte-s ochii Domnului. Pe-ntinderea pământului, Cutreieră neobosiți, Fiind mereu, neadormiți.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite