17 Să nu gândească nimeni rău, Față de un aproape-al său. Nu jurați strâmb și vă feriți, Neîncetat, ca să mințiți, Pentru că am urât, mereu, Toate aceste lucruri, Eu.”
17 Să nu gândiți rău în inima voastră împotriva semenului vostru și să nu iubiți jurământul fals, căci toate acestea sunt lucruri pe care Eu le urăsc, zice Domnul“.
17 Să nu gândiți rău în inima voastră împotriva semenului vostru și să nu iubiți jurământul fals; pentru că Iahve zice: ‘toate acestea sunt lucruri pe care Eu le urăsc!’»”
17 Nimeni să nu plănuiască răul în inima sa împotriva aproapelui său și să nu iubiți jurământul fals! Pentru că toate acestea sunt cele pe care le urăsc” – oracolul Domnului.
17 niciunul să nu gândească în inima lui rău împotriva aproapelui său și nici să nu iubiți jurământul strâmb! Căci toate lucrurile acestea Eu le urăsc’, zice Domnul.”
17 Și nu gândiți rău în inimile voastre, fiecare împotriva aproapelui său și nu iubiți jurământul mincinos. Căci toate acestea sunt cele ce urăsc eu, zice Domnul.
„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.
Ai Tăi ochi sunt neîntinați. Ei sunt atâta de curați Încât nu pot să suferească Nelegiuirea s-o privească! Cum ai putea privi la cei Ce se arată-a fi mișei, Sau la cei răi cari s-au vădit Că-l sorb pe cel neprihănit?
Într-una am trimis apoi, Pe toți prorocii Mei, la voi, Să vă învețe să fiți buni, Zicând: „Nu faceți urâciuni, Căci urâciunile acele, Urâte îi sunt Feței Mele!”
„Ierusalime, te grăbește Și inima îți curățește, De răul ce te-a încolțit Ca să fii astfel mântuit! Cât timp, gânduri nelegiuite Vei ține-n inimă pitite?”
Pe văduve le ocrotiți! Pe cei orfani nu-i asupriți, Nici pe săracul de la voi Și nici pe cel străin apoi! Nimeni să nu gândească rău, În inimă, de frate’ său!
De vei jura și-ai să rostești „Viu este Domnul, ne-ncetat!” Și drept te vei fi arătat, Cu adevăru-mpodobit – Precum e cel neprihănit – Atuncea, neamurile toate, În El, sunt binecuvântate Și vor ajunge-n acest fel De-a se făli, apoi, cu El.