Zaharia 7:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Ci pentru că M-au mâniat, În lume, i-am împrăștiat Și-astfel, la neamuri, au șezut, Pe care nu le-au cunoscut. În urma lor, am pustiit Țara, încât n-a mai voit – După aceea – nimenea Să vină ca să șeadă-n ea, Pentru că țara cea plăcută Fost-a-n pustie prefăcută!”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁴ „I-am împrăștiat ca o furtună printre toate națiunile pe care nu le cunoșteau, iar țara a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai trecea sau se întorcea pe acolo. Și au transformat astfel țara cea plăcută într-o pustietate“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ „I-am împrăștiat la fel cum procedează o furtună – printre toate popoarele pe care nu le cunoșteau – și țara a fost devastată în urma lor. Nimeni nu mai trecea prin acel teritoriu și nu se mai întorcea prin el. Și astfel au transformat acea țară plăcută într-un teritoriu nelocuit.»”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ I-am împrăștiat printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau. Țara a fost devastată în urma lor, încât nu a mai fost cine să treacă și nici cine să se întoarcă. Ei au făcut țara plăcută să fie o devastare”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ „Ci i-am împrăștiat printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau; țara a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai venea și nu mai pleca din ea și, dintr-o țară plăcută cum era, au făcut o pustie!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și‐i voi risipi, ca prin un vârtej de vânt, între toate neamurile pe care nu le cunoșteau. Și țara a fost pustie în urma lor, așa că nimeni nu trecea prin ea, nici nu se întorcea din ea: căci au făcut pustie țara dorită.

Zaharia 7:14 Referans Kwoze

Deuteronom 28:64

Împrăștiat, fără-ncetare, Ai să fii tu, printre popoare, Din capătul pământului, La celălalt capăt al lui. Șezând cu oamenii acei, Ai să slujești alți dumnezei – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut.

Deuteronom 28:33

Din rodul dat de-al tău ogor, O să mănânce alt popor, Pe care nu l-ai cunoscut; Apoi întregul tău avut, De către el, va fi luat. Vei fi zdrobit și apăsat.

Ieremia 23:19

Iată, furtuna Domnului Se iscă la cuvântul Lui. Când vijelia se stârnește, Urgia Lui se năpustește Și cade peste toți cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Săi!

Deuteronom 4:27

Domnul, a voastră adunare, O-mprăștie peste popoare, Lăsând din ale voastre ramuri Un număr mic doar, printre neamuri,

Zaharia 2:6

„Fugiți din țara cea aflată În miazănoapte așezată, Pentru că v-am împrăștiat!” – Domnul a zis. „V-am alungat În patru vânturi câte sânt Pe fața-ntregului pământ!”

Țefania 3:6

Neamuri întregi am spulberat; Turnuri, apoi, le-am dărâmat, Iar ulițele lor, tixite, Ajuns-au a fi pustiite. Pustii sunt ulițele-acele, Căci nimeni nu trece pe ele! Cetățile stau pustiite Și au ajuns nelocuite!

Zaharia 9:14

Dar Domnul, pe deasupra lor Se-arată, iar săgeata Lui, Asemenea fulgerului Are să fie, când pornește. El, trâmbița, Își pregătește. Apoi, o ia și trâmbițează Puternic și înaintează În vijelia ce se-arată A fi în miazăzi iscată.

Habacuc 3:14

Săgețile Ți le-ai zvârlit În capetele celor cari Se dovedesc a fi mai mari, Când peste mine năvălesc Ca și furtuna, căci voiesc Să mă alunge de pe glie Cu țipete de bucurie, De parcă l-ar fi înghițit Pe cel ce e nenorocit Și e-n al său culcuș aflat.

Nahum 1:3

Domnul este îndurător Și îndelung e răbdător, Însă tăria ce o are Este deosebit de mare. Nu-l va lăsa nepedepsit Pe cel cari, rău, s-a dovedit. Umblă-n vârtej și în furtună, Iar norii care se adună Sunt numai praful cel pe care Îl iscă ale lui picioare.

Amos 1:14

De-aceea, foc o să se lase Din cer, peste-ale Rabei case Și mistuite vor fi toate Paletele în ea aflate, În mijlocul strigătelor Scoase în ziua luptelor Și-a vijeliilor pe care Ziua furtunii doar le are.

Daniel 8:9

Apoi, dintr-un corn, am văzut Cum un alt corn mic a crescut. Cornul acela s-a mărit Spre miazăzi, spre răsărit Și înspre țara minunată.

Ieremia 52:30

Al douăzeci și treilea an Venise, când Nebuzardan – Conducătorul cel pe care Oastea străjerilor îl are – Luat-a robi, dintre Iudei, Pe șapte sute dintre ei, La care s-au adăugat Alți patruzeci și cinci de-ndat’. De toți, din ai lui Iuda fii, Ajunseră la patru mii Și șase sute, mai apoi, Toți cei luați prinși de război.

Ieremia 44:6

De-aceea, Mi-au aprins mânia, Făcându-Mă să-Mi vărs urgia Pe ulițele ce străbat Ierusalimu-n lung și-n lat Și în cetățile pe care Țara lui Iuda le mai are. De-aceea, azi, se vede bine Că ele-s doar niște ruine Pustii, în care nimenea N-are putință să mai stea.”

Ieremia 36:19

În urmă, toți aceia cari Peste popor erau mai mari, Către Baruc au cuvântat: „Să-l iei pe Ieremia-ndat’ Și-ascundeți-vă bine-apoi, La adăpost ca să fiți voi! Nimenea să nu știe unde Aveți de gând a vă ascunte!”

Ieremia 30:23

„Iată furtuna Domnului, Iscată de mânia Lui! Dezlănțuită e urgia Și cade precum vijelia, Asupra celor ce sunt răi, Vădindu-se dușmani ai Săi!

Ieremia 5:15

Aduce-voi din depărtare, Un neam care e vechi și tare. Lovită-i fi, de neamu-acel, Tu, casă a lui Israel! N-ai să-nțelegi limba pe care Neamul acel străvechi o are Și nici nu vei putea, aminte Să iei, la ale lui cuvinte.

Isaia 21:1

Către pustia mării, iată, E prorocia îndreptată. Precum pornește-o vijelie Din miazăzi, are să vie Și el, din țara-nfricoșată, Trecând pustia neumblată.

Isaia 17:13

Iată, sunt multe neamuri cari Mugesc ca niște ape mari… Când sunt de Dumnezeu mustrate, Departe fug, înspăimântate. Luate zgomotele sânt, Cum de suflarea unui vânt E pleava de pe munți purtată, Sau cum țărâna-i spulberată De un vârtej de vânt stârnit.

Psalmi 58:9

Până când nu s-a întețit Și până încă n-au simțit Oasele voastre, focul care Spinul uscat sau verde-l are, Îi va lua vârtejul. Iată,

2 Cronici 36:21

În felu-acesta, s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit, De Domnul, prin prorocul Lui. Acel proroc al Domnului, Drept Ieremia, s-a chemat. Totul așa s-a întâmplat, Până când țara și-a ținut Sabatele ce le-a avut, Până când ea s-a odihnit Cât timp fusese pustiit Al ei ținut, și până când Ani șaptezeci s-au scurs, la rând.

Deuteronom 28:49

După porunca Domnului, Din marginea pământului Un neam pornește-apoi și vine Să cadă-n urmă, peste tine, Cu zbor de vultur. Va avea O limbă, pe cari nimenea – Dintre ai tăi – n-au s-o dezlege Ca să o poată înțelege;

Levitic 26:33

Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.

Levitic 26:22

În contra voastră-am să trimit Fiarele câmpului, răpind Pe-ai voști’ copii și nimicind, Vitele voastre. Imediat, Poporul fi-va-mpuținat, Pieri-vor mulți din ai săi fii, Iar drumurile-or fi pustii.

Isaia 66:15

„Domnul, ca și un foc, apare. Sunt, un vârtej, ale lui care. Jeratic, e mânia Lui Și-n flăcări ale focului Și-a preschimbat cuvântul care Fusese spus spre-amenințare.

Isaia 60:15

Chiar dacă fost-ai părăsită, Urâtă și disprețuită – Astfel încât nu mai trecea Prin a ta poartă nimenea – Te fac, podoabă, ca să fii, O pricină de bucurii Pentru al oamenilor ram, În veșnicii, din neam în neam.

Ieremia 12:10

Păstorii vin, în număr mare, Și-Mi pustiesc via pe care Eu am sădit-o. Au călcat Ogorul Meu cel minunat – Cel care Îmi era plăcut – Și-ntr-un pustiu l-au prefăcut.

Езекиел 5:10

Iată, părinții – vreau să știi – Au să-i mănânce pe-ai lor fii, Iar fii-n urmă mânca-vor, Și ei, carnea părinților. Află dar că tot acest rău Se va-ntâmpla-n mijlocul tău. Asupră-ți am să-Mi împlinesc Cuvintele ce le rostesc Și-n vânturile câte sânt, Pe fața-ntregului pământ, Îi risipesc pe-aceia care, Din tine, vor avea scăpăre.

Езекиел 12:19

Acum, du-te și ieși afară, Să spui poporului din țară: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, Despre acei pe care-i știm Că azi sunt în Ierusalim, Pe a lui Israel moșie: „În vremea care o să vie, Neliniștea-i va încerca, Atunci când pâinea-și vor mânca. Groaza, ocol, o să le deie, Când apa ei au să și-o beie. Le va fi țara pustiită, Iar jefuirile-au s-o-nghită, Din pricina răului lor, Precum și-a silniciilor Pe care ei le-au săvârșit, Acolo când au locuit.

Езекиел 22:15

În lume-am să te risipesc, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Atunci, zdrobită, o să fie Toată a ta necurăție.

Ioel 2:3

Focul, în față-i, tot cuprinde Și-n spate-i flacăra se-ntinde. Grădină a Edenului, E țara, înaintea lui, Iar după el, e un pustiu Căci nu rămâne nimic viu; De flacăra-i nimicitoare, Nimic nu poate-avea scăpare.

Zaharia 8:1

Iată ce-a spus Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are:

Osea 9:17

Acela care, tot mereu, Îmi este Domn și Dumnezeu Are să-i lepede de-ndat’, Pentru că nu L-au ascultat. De-aceea, ei se pomenesc Că printre neamuri rătăcesc.”