Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Zaharia 6:14 - Biblia în versuri 2014

14 Cununi, atunci, vor mai avea Helem, Iedaia, Tobia, Precum și Hen, acel pe care, Țefania, fecior, îl are. Ăst fapt rămâne, peste fire, Drept un moment de amintire Căci o să-și aibă locul lui, Apoi, în Templul Domnului.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

14 Coroana va fi pentru Heldai, pentru Tobia, pentru Iedaia și pentru Iosia, fiul lui Țefania, ca o aducere-aminte în Templul Domnului.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Coroana va fi pentru Heldai, pentru Tobia, pentru Iedaia și pentru Iosia, fiul lui Țefania – ca o amintire în templul lui Iahve.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Cununile vor fi pentru Hélem, pentru Tobía, pentru Iedaia și pentru Hen, fiul lui Sofonía, ca memorial în templul Domnului.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Cununa va fi pentru Helem, Tobia și Iedaia și pentru Hen, fiul lui Țefania, ca o aducere aminte în Templul Domnului.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și cununile vor fi pentru Helem și pentru Tobia și pentru Iedaia și pentru Hen, fiul lui Țefania, spre amintire în templul Domnului.

Gade chapit la Kopi




Zaharia 6:14
14 Referans Kwoze  

Iată ce am a vă mai spune: Oriunde, propovăduită E Evanghelia, povestită Va fi, mereu, și fapta ei, Spusă spre pomenirea ei.”


Încă ceva am a vă spune: Oriunde, propovăduită E Evanghelia, vestită Va fi și fapta ce-a făcut Femeia, precum ați văzut.”


Că trebuie să pomeniți Ziua aceasta, tot mereu. Drept cinste pentru Dumnezeu, Din neam în neam, va trebui O sărbătoare-a prăznui. Ea o să fie, pentru voi, O lege veșnică apoi.


„Corneliu!” – îngerul îi zise. Acesta, țintă, îl privise: „Ce este Doamne?” – i-a răspuns. „Rugile tale au ajuns, La Domnul, și-au fost ascultate. De milosteniile-ți toate, Acuma, El Și-a amintit, Căci înainte-I s-au suit.


„De la cei cari prinși de război În Babilon, sunt, ai să iei Daruri! Iată cine sunt ei: Iedaia, Tobia, Heldai. În acea zi, tu însuți ai Ca să te duci la Iosia, La fiul lui Țefania, În casa-n cari s-au așezat, În Babilon când au intrat.


De-aceea iată, Dumnezeu – Cel care-i Domn în Israel – Vorbește-acum, în acest fel: „Spusesem că și casa ta – Și a tatălui tău – vor sta În fața Mea, umblând mereu, Numai după cuvântul Meu.” Dar iată, Domnu-acuma vine, Zicând: „Departe e de Mine, Lucrul acesta! Eu găsesc Căci trebuie să îi cinstesc Pe cei cari, cinste, Îmi arată! Dispreț doar, voi avea, pe dată, Față de cei ce se vădesc Precum că Mă disprețuiesc.


Voi să răspundeți: „S-a-ntâmplat Că apele s-au despicat, Pe când chivotul Domnului Intra-n valea Iordanului. Aceste pietre au menire, De a sluji drept amintire, Copiilor lui Israel.”


Moise, precum și Eleazar, Primiră-atuncea acel dar, Din partea căpitanilor Și-apoi au dus aurul lor, În cortul întâlnirii, unde Doar ei, numai, puteau pătrunde, Și l-au lăsat, în acest fel, Ca amintire-n Israel, Pus înaintea Domnului, Pentru întreg poporul Lui.


Au fost, un semn de amintire, Plăcile ce le-a făcut el, Pentru întregul Israel. În felu-acesta, nu-ndrăznea Cel ce străin se dovedea, Față de-Aron – de neamul lui – Să Îi aducă, Domnului, Tămâie, precum a făcut Core și-ai lui, căci a știut Ce-a pățit el și ceata lui, După porunca Domnului.


Când în Locașul sfânt intra-va Aron, pe inimă, purta-va, Pe-acel pieptar ce e chemat „Al judecății”, încrustat – În pietrele pe el aflate – Numele care-au fost purtate De toți fiii lui Israel, Căci procedând în acest fel, În față dar, la Dumnezeu, Spre amintire – tot mereu – Numele lor vor fi purtate Și astfel nu vor fi uitate.


Pe umerii efodului, Aceste pietre să le pui, Pentru aducere aminte. Aron le va purta-nainte – La Domnul – pe umerii lui – Pe umerii efodului – Să-I amintească-n acest fel, De toți fiii lui Israel.


Nebuzardan – acela care, Peste străjeri era mai mare – Cu sine-n urmă l-a luat Și pe Seraia, cel aflat Drept preot mare, iar apoi, L-a mai luat, prins de război, Pe-al doilea preot, cel chemat Țefania. A mai luat Trei păzitori ai pragului Cari este-al Casei Domnului.


Argint și aur, tu adună, Din mâna lor. Fă o cunună, Din ceea ce o să se-adune. Pe cap, lui Iosua, i-o pune – Fiul lui Ioțadac – cel care E pus a fi drept preot mare.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite