Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Zaharia 6:12 - Biblia în versuri 2014

12 Cununa, când i-o dăruiești, În felu-acesta să-i vorbești: „Ascultă ce-a spus Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Un om cari o să se numească „Odraslă”, o să odrăslească Foarte curând, din locul lui, Spre-a zidi Templul Domnului.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

12 Apoi să-i spui următoarele: «Așa vorbește Domnul Oștirilor: ‘Iată-l pe omul, al cărui nume este Vlăstarul. El va da mlădițe din el și va construi Templul Domnului.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Apoi să îi spui următoarele cuvinte: «Iahve, Dumnezeul Armatelor, îți zice: ‘Acesta este omul care se numește Ramură Tânără. Va face să apară ramuri tinere din El; și va construi templul lui Iahve!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Spune-i: „Așa zice Domnul Sabaót: «Iată un om al cărui nume este Vlăstar. Din locul lui va răsări și va reclădi templul Domnului!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 și să-i spui: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Iată că un om al cărui nume este Odrasla va odrăsli din locul lui și va zidi Templul Domnului.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și vorbește‐i zicând: Așa vorbește Domnul oștirilor, zicând: Iată bărbatul, al cărui nume este Odrasla! Și el va odrăsli din locul lui și va zidi templul Domnului.

Gade chapit la Kopi




Zaharia 6:12
37 Referans Kwoze  

Ascultă Iosua, tu care Ești așezat drept preot mare. De-asemenea, vor asculta Și cei aflați în fața ta, Căci ei, tovarăși, se vădesc Și-n a ta slujbă te-nsoțesc. În vremea ce o să sosească, Ei, semne, au să se vădească, Atunci când voi aduce Eu, Odrasla Mea, pe Robul Meu.


Căci o Odraslă o să iasă, Atunci, din a lui David casă. Neprihănită va fi Ea Și-n felu-acesta, va putea, Dreptatea să o-nfăptuiască Și judecata s-o-mplinească.


„Iată, vin zile” – Domnu-a zis – „În care, precum am promis, Odrasla cea neprihănită Are să-i fie dăruită Lui David. El va-mpărăți În țară și va împărți Dreptatea, căci în ce va spune, Va arăta înțelepciune.


Știu, o Odraslă o să vină, Chiar din a lui Isai tulpină, Căci a lui rădăcină, iar, Are să deie un Vlăstar.


Plină – atunci – are să fie, De slavă și de măreție, Odrasla Domnului, căci iară Va străluci rodul în țară, Pentru cei care-s fericiți, Ai lui Israel mântuiți.


El a crescut ‘naintea Lui, Ca o odraslă slabă, care Este Lăstarul ce răsare Dintr-un pământ uscat. N-avea Nici frumusețe; nu vădea Nici strălucire minunată, Ca să atragă – dintr-odată – Privirile, asupra Lui. Nu arătase nimănui, Ceva anume, ca să-i facă, Pe toți, în urmă, să Îl placă.


A rânduit o zi când, iată, Lumi-i va face judecată, După dreptate, prin Acel Cari fost-a rânduit de El, Și pentru cari a dăruit Dovezi, de netăgăduit, Atuncea când L-a înviat, Dintre cei morți.” Cum au aflat


Un preot, pentru Dumnezeu, Daruri și jertfe dă, mereu. Marele Preot trebuia, Ceva de-adus, de a avea.


Dar El rămâne, pe vecie Și astfel, are-o preoție Pe cari nu trebuie s-o dea Apoi, nicicând, la nimenea.


Vedeți dar, bine, fiecare, Cât a putut a fi de mare, Dacă și-Avram – fără-ndoială – A trebuit ca, zeciuială, Să îi plătească lui apoi, Din toată prada de război.


Noi împreună-am fost, mereu, Doar lucrători, cu Dumnezeu; Iar voi sunteți ogorul Lui, Sunteți clădirea Domnului.”


Să știți că-n El doar, fraților, Iertare a păcatelor, Vi se vestește. Deci, oricine


Se duse la Natanael, Zicând: „Noi L-am găsit pe-Acel, De care, Moise ne-a vorbit, În Lege, și ne-au prorocit Proroci-atuncea, când au spus, Despre-un Nazarinean – Iisus – Cari este al lui Iosif fiu! Iată, să te-nștiințez, eu viu!”


Și-o datorăm Domnului, care, Ne-a dat atâta îndurare. În urma ei, ne-a cercetat Soarele Său, ce s-a-nălțat


Sutașul care L-a păzit, A spus, văzând că a murit: „A fost, precum a zis mereu: A fost, Fiul lui Dumnezeu.”


Toți trecătorii Îl priveau Și, batjocoritori, ziceau: „Tu, care-ai zis că Templu-l strici Și în trei zile îl ridici,


Martori-au spus: „L-am auzit Spunând că „Templul Domnului, Făcut de mâna omului, Doar în trei zile, pot să-l stric Și iar, la loc, să îl ridic, Cu mâini ce nu sunt omenești!” Ce spuneți de-astfel de povești?”


Ei ziseră: „L-am ascultat Spunând: „Templul Lui Dumnezeu, Îl stric și, în trei zile, Eu, La loc, pot să îl reclădesc.”


Îți spun: tu, Petru, ești numit” – „Piatră” înseamnă, tălmăcit. „Pe piatra ta, va fi zidită A Mea Biserică. Zdrobită, Acuma sau în viitor, De locuința morților, Ea nu va fi! N-o va înfrânge, Pentru că ea, moartea va-nvinge!


„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,


Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Brațele să vă întăriți Voi toți cei cari azi auziți Cuvintele, de proroci spuse, În ziua-n care au fost puse Pietrele temeliilor Casei Domnului oștirilor, Când lucrul iarăși se pornește Și al Lui Templu se zidește!


În vremile ce au să vie, El, pacea noastră, o să fie. Atunci când în a noastră țară, Asirianul vine iară Înaintând pân’ la palate, În contră-i fi-vor ridicate Opt căpetenii din cei cari, Peste popor sunt cei mai mari, Alături de șapte păstori.


Când lucrători-au început Și temelie i-au făcut Casei lui Dumnezeu, veniră Toți preoții. Ei se gătiră Cu straiele ce se cereau. De-asemeni, trâmbițe purtau. Leviții – fii cei pe care, Asaf, urmași, în lume-i are – Chimvalele și-au pregătit, Așa precum a rânduit David, când fost-a împărat, Și-n acest fel L-au lăudat Pe Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are.


Al doilea an se împlinise, De când poporul se găsise Liber, din nou, în țara lui, Venit la Casa Domnului, De la Ierusalim. Sosise Luna a doua, când pornise, La lucru, al lui Șaltiel Fecior, chemat Zorobabel, Cu ai săi frați și-asemenea, Cu Iosua, cari se vădea Fiul lui Ioțadac. Cu ei, Erau preoți, Leviți și cei Cari din robie-atunci scăpară Și se întoarseră în țară. Leviți-au fost cei ce vegheau Lucrările ce se făceau. De la ani douăzeci, în sus, Erau toți cei pe cari i-au pus Să fie supraveghetori Pe lucru și pe lucrători.


Iisus, din contră, acum, iată, O jertfă, singură, a dat, Pentru păcate, și a stat, La dreapta, lângă Dumnezeu, Unde va rămânea mereu,


În purpură-mbrăcat, Iisus – Și-ncoronat cu spini – adus A fost afară, iar Pilat, „Da! Iată omul!” – a strigat.


Vor sta în țara ce-a fost dată Lui Iacov, robul Meu, odată, În țara-n care-au locuit Părinții voști’, când au trăit. În ea, va sta al tău popor. Apoi vor sta copiii lor, Iar după ei, vor sta în ea Fiii pe cari îi vor avea, Pentru că țara o să fie Numai a lor, pentru vecie, Iar Robul Meu, David chemat, Drept voievod va fi-nălțat.


În vremea ‘ceea, așadar, Cortul lui David îl salt iar. Spărturile i le cârpesc, Ruinele i le zidesc, Căci îl voi face – bunăoară – Precum era odinioară.


O casă, o să-nalțe el, Numelui Meu. Eu – pe vecie – Scaunul său, pentru domnie, Am să îl întăresc, căci iată:


Spre Templu ne pornirăm noi, Iar omul măsură apoi, Toți stâlpii lui. Eu am văzut Că șase coți ei au avut – Pe-o partea – și de-asemenea, Tot șase cealaltă avea.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite