Zaharia 6:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Apoi, din nou eu am privit Și patru care am zărit. Acestea, dintre munți, ieșeau Și către mine se-ndreptau. Munții acei – de bună seamă – Mi se păreau că-s din aramă.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹ Mi-am ridicat din nou ochii, m-am uitat și iată că patru care ieșeau dintre doi munți. Munții erau niște munți de bronz.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Am privit din nou și am văzut patru care ieșind dintre doi munți. Aceia erau niște munți de bronz.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ M-am întors, mi-am ridicat ochii, m-am uitat și, iată, erau patru care ce ieșeau dintre doi munți, iar munții erau munți de bronz.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Am ridicat din nou ochii și m-am uitat; și iată că patru care ieșeau dintre doi munți, și munții erau de aramă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Și mi‐am ridicat ochii iarăși și am văzut și iată patru care ieșeau dintre doi munți și munții erau munți de aramă.

Zaharia 6:1 Referans Kwoze

Daniel 8:22

Prin coarnele ce s-au săltat În locul cornului știut Că între ochi i-a fost crescut – Dar a fost frânt – sunt arătați, Apoi, alți patru împărați. Ăști împărați ce au să vie, Din neam de Greci, toți, au să fie. Dar după cum se va vedea, Așa puteri, nu vor avea.

Efeseni 1:11

Prin el, noi fost-am hărăziți Moștenitori și, rânduiți, Mai dinainte, de Acel Cari face totul, cum vrea El,

Fapte 4:28

În acest fel, s-a împlinit Tot ce fusese pregătit, De mâna Ta, de al Tău sfat.

Zaharia 6:5

„Sunt cele patru vânturi care Umblă pe cer, fără-ncetare” – Îmi zise el – „căci au plecat Din locu-n care s-au aflat, Din fața Domnului Cel Sfânt, Care-i Stăpân peste pământ.”

Zaharia 5:1

Apoi, din nou când am privit, Un sul de carte, am zărit, Deasupra mea cum a zburat.

Daniel 4:35

Toți oamenii pământului Nimic sunt înaintea Lui. El este Cel ce poate face, Mereu, doar după cum Îi place, Cu toată oastea cerului Și oamenii pământului. Nimeni nu poate să se ție În contră la a Lui mânie, Pentru că – iată – nimeni nu-i, Ca să Îi zică „Ce faci?”, Lui.

Daniel 4:15

Lăsați trunchiul copacului, Precum și rădăcina lui! Lăsați-le așa cum sânt, Ca să rămână la pământ! Cu lanț de fier și de aramă, Legați-l ca – de bună seamă – Să zacă-n iarba câmpului, Udat de roua cerului! Locul în care va ședea, Să îl împartă, va avea, Cu toate fiarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.

Isaia 43:13

Eu sunt Cel de la început Și nimeni altul n-a putut, Din mâna Mea să izbăvească. Cine-o să se împotrivească, Atuncea când lucra-voi Eu?”

Proverbe 21:30

Pricepere, înțelepciune, Sfaturi – oricât ar fi de bune – ‘Geaba sunt date omului – N-ajută-n fața Domnului.

Psalmi 36:6

Asemeni munților pe care Al nostru Dumnezeu îi are, A Ta dreptate se arată; Iar a Ta dreaptă judecată Doar cu Adâncu-acela mare Își mai găsește-asemănare. Sprijin al oamenilor ești Și numai Tu Te dovedești Că vii mereu în ajutor Și lumii dobitoacelor!

Psalmi 33:11

Dar sfatul Domnului, se știe Că, dăinuiește pe vecie, Iar planul Său se dovedește – Din neam, în neam – că se-mplinește.

Iov 34:29

În strâmtorare. Când dă pace, Cine și ce-ar mai putea face S-o tulbure? De Își ascunde El Fața, cine va pătrunde Până la El, spre a-L vedea? Puterea Lui e-asemenea De-I stă în față un popor Sau doar un singur muritor.

1 Samuel 2:8

Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.

Efeseni 3:11

După un plan veșnic, pe care, Acesta, în Hristos, îl are.

2 Regi 6:17

El s-a rugat lui Dumnezeu, Și a zis astfel: „Domnul meu, Deschide-i ochii, fă-l să vadă, Spre a pute și el să creadă.” Domnul, atuncea, a făcut Așa precum I s-a cerut, Iar slujitorul a privit În jurul său – înmărmurit – Văzând muntele-acela mare, Plin de oșteni, de cai și care Și de un foc mistuitor, Care ardea-mprejurul lor.

Isaia 66:15

„Domnul, ca și un foc, apare. Sunt, un vârtej, ale lui care. Jeratic, e mânia Lui Și-n flăcări ale focului Și-a preschimbat cuvântul care Fusese spus spre-amenințare.

Ieremia 4:13

„Nimicitoru-naintează, Așa precum norii brăzdează Cerul întreg. Carele lui, Asemeni sunt vârtejului, Iar caii săi mai ușori sânt, Decât sunt vulturii, în vânt!” „O, vai are a fi de noi, Căci suntem prăpădiți apoi!”