Zaharia 14:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ În urmă, toți aceia care Vor rămânea, dintre popoare, Au să se-ndrepte către voi, Căci la Ierusalim, apoi – An după an – ei au să vină Ca împreună toți să țină A corturilor sărbătoare Și să-I aducă închinare Celui care e așezat Pe scaunul de împărat, Drept Împărat al tuturor, Precum și Domn al oștilor.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁶ Toți cei rămași, din toate națiunile care au atacat Ierusalimul, vor veni an de an ca să se închine Împăratului, Domnul Oștirilor, și să celebreze Sărbătoarea Corturilor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Toți oamenii care vor mai rămâne din toate popoarele care au atacat Ierusalimul, se vor duce în fiecare an să se închine Regelui – lui Iahve care este Dumnezeul Armatelor – și să celebreze Sărbătoarea Corturilor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Toți cei care vor rămâne dintre toate neamurile care veneau împotriva Ierusalímului vor urca în fiecare an să se prosterneze înaintea regelui, a Domnului Sabaót, și să celebreze Sărbătoarea Corturilor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Toți cei ce vor mai rămâne din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oștirilor, și să prăznuiască Sărbătoarea Corturilor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Și va fi așa: Toți câți vor rămâne din toate neamurile, care au venit împotriva Ierusalimului, se vor sui din an în an, ca să se închine Împăratului, Domnul oștirilor, și să facă sărbătoarea colibelor.

Zaharia 14:16 Referans Kwoze

Isaia 66:23

Când luna nouă va să vie Și când Sabat are să fie, Cu toții vor veni la Mine, În fața Mea să se închine. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ioel 2:32

În acea zi a Domnului, Acela cari, Numele Lui, Are să-L cheme – negreșit – Acela fi-va mântuit.” Pe muntele Sionului, E mântuirea Domnului. În acel loc, noi o găsim, Aflată la Ierusalim – Așa după cum, negreșit, Chiar Domnul a făgăduit – Și printre cei rămași, pe care, El însuși, să îi cheme, are.

Revelația 19:16

Pe coapsă și pe strai, scria Numele care Îl avea, Și-anume, „Domn al domnilor” Și „Împărat al tuturor”.

Revelația 11:13

Peste pământ, s-a abătut, Atuncea, un cutremur mare, Cari, să dărâme-a fost în stare, A zecea parte, din cetate. Dintre ființele aflate Atunci, acolo, șapte mii S-au șters, din rândul celor vii. Oamenii care au scăpat S-au îngrozit și slavă-au dat, Acelui care e, mereu, Al cerurilor Dumnezeu.

Romani 11:26

Abia atuncea, negreșit, Are să fie mântuit Întreg poporul Israel, Căci, în Scripturi, e scris astfel: „Iată că din Sion pornește Izbăvitorul, când sosește. Nelegiuirile pe care Iacov, în sânul lui, le are, Vor fi, atunci, îndepărtate, Șterse de-a pururi, și uitate.

Romani 11:16

Iar dacă sfinte s-au vădit Primele roade, negreșit, Și plămădeala-asemenea, Trebuie sfântă-a fi și ea. Când rădăcina – să știți voi – E sfântă, ramurile-apoi, De-asemenea, sfinte-s și ele.

Romani 11:5

La fel și-acum, din astă spiță, Se mai găsește-o rămășiță Care-i datoare, așadar, Alegerii dată de har.

Fapte 15:17

Să Îl urmeze, pas cu pas – Toți oamenii ce-au mai rămas – Pe Domnul, iar alături lor, Să fie a Neamurilor Mulțime, peste cari, mereu, Este chemat Numele Meu;

Ioan 7:2

Era în prag de sărbătoare, Căci praznicul Iudeilor – Sau praznicul Corturilor –

Ioan 1:49

Uimit, a zis Natanael: „O, Rabi! Văd prea bine eu, Că ești Fiul lui Dumnezeu – Al lui Israel Împărat!”

Luca 19:38

Toți zis-au: „Binecuvântat Să fie marele-mpărat, Care-n numele Domnului, Sosește-acuma! Slavă Lui! Pace în cerul Său cel Sfânt! Slavă-n locuri ce-nalte sânt!”

Maleahi 1:14

„Nici gând! Să fie blestemat Acela ce s-a arătat Înșelător, acela care – Deși în a lui turmă are Vite de parte bărbătească – Drept jertfă o să-I dăruiască Lui Dumnezeu, vita pe care O știe că beteșug are. Eu sunt un mare Împărat. Numele Meu e-nfricoșat Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Zaharia 9:7

Din gură, sângele-i voi scoate Și urâciunile lui toate Cari între dinți i se găsesc Și idolești se dovedesc, Pentru a fi și el, din viță, Numai o simplă rămășiță Pentru Acel care, mereu, Este al nostru Dumnezeu; Să fie precum se arată O căpetenie aflată În Iuda, iar Ecronul poate, Ca Iebusiții să arate.

Osea 12:9

Și totuși, află dar că Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu, Din vremurile de-nceput – Din al Egiptului ținut – Și pân’ acum. Am să fac dar, În corturi să locuiești iar, Ca-n zilele acelea care Erau zile de sărbătoare!

Ieremia 51:57

Iată dar, ce a cuvântat Acela care-i Împărat, Acela care are Nume De Domn al oștilor: „Anume Am să-i îmbăt pe cei deștepți Care sunt ai lui înțelepți. Am să-i îmbăt și pe cei cari Sunt voievozii lui cei mari, Pe cei ce sunt cârmuitori, Pe toți vitejii luptători, Pe căpeteniile lui Ce sunt capi ai poporului. Vor adormi pentru vecie Și nicicând treji n-au să mai fie.”

Ieremia 48:15

Moabu-i nimicit acum Iar ale lui cetăți sunt fum. Întreaga-i tinerime, iată, S-a prăbușit înjunghiată, Așa precum a cuvântat Cel care este Împărat Iar Numele-I nepieritor Este de „Domn al oștilor”.”

Ieremia 46:18

„Pe viața Mea!” – a cuvântat Cel care este Împărat, Acela care, după Nume, Drept Domn al oștilor e-n lume – „Ca și Taboru-n munți aflat, Ca și Carmelul înspumat Care înaintează-n mare, La fel atuncea va apare.

Isaia 6:5

Când aste lucruri le-am zărit, Înspăimântat am glăsuit: „E vai de mine! Sunt pierdut, Căci pe-mpărat, eu L-am văzut! Pe al oștirii Dumnezeu – Acum – L-am întâlnit, iar eu Sunt om cu buze necurate Și locuiesc într-o cetate, În mijlocul oamenilor Care și ei, la rândul lor, Tot buze necurate au!”

Esdra 3:4

A corturilor sărbătoare, A prăznuit-o fiecare, Așa după cum se cerea – Cum se scrisese despre ea – Și-arderi de tot au dăruit, După cum fost-a poruncit Că trebuie ca să se dea În fiecare zi, din ea.

2 Cronici 8:13

Jertfele fost-au dăruite După cum fost-au rânduite De către Moise: se dădeau Jertfe cari zilnice erau, Jertfe, apoi, pentru Sabat, Jertfe care s-au așezat La lună nouă, jertfe care Se aduceau de sărbătoare – De trei ori, într-un an, la rând – De fiecare dată când E praznicul azimilor, Sau cel al săptămânilor, Precum și-atuncea când apare A corturilor sărbătoare.

Psalmi 66:4

Pământul, înaintea Ta, Se-nchină și Îi va cânta, Slavă Numelui Tău, mereu.

Isaia 18:7

Atunci, poporu-acela tare Va face daruri de mâncare Pentru Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu. Poporul – cari s-a arătat De la-nceput înfricoșat, Zdrobind totul în a lui cale, Iar tot pământul țării sale De multe ape e tăiat Fiind în lung și-n lat brăzdat – Va face daruri, tot mereu, Pentru-al oștirii Dumnezeu. Le va aduce-n locu-n care Se află Numele Său mare, Iar acel loc al Domnului E-n muntele Sionului.

Isaia 19:21

Apoi, Domnul oștirilor, În fața Egiptenilor, O să Se facă cunoscut, Fiind – astfel – de toți, știut. Îi va aduce fiecare, Jertfe și daruri de mâncare, Iar juruințele făcute, În fața Lui, vor fi ținute.

Isaia 27:13

Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.

Miheia 4:2

Neamuri vor merge către el Și au să zică-n acest fel: „Veniți pe creasta muntelui Ce se vădește-al Domnului, La Casa Celui cari, mereu, E al lui Iacov Dumnezeu, Ca să ne-nvețe calea Lui! Iată, Cuvântul Domnului, De la Ierusalim, porni-va, Iar Legea, din Sion, ieși-va!

Zaharia 14:9

Domnul va fi încoronat, Peste pământ, drept Împărat. Singurul Domn va fi în lume Și-asemeni fi-va al Său Nume.