Zaharia 12:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ În acea zi – fără-ndoială – Lovesc caii cu amețeală, Iar cu turbare îi lovesc Pe cei care îi călăresc. Peste-a lui Iuda casă, Eu, Deschiși, Îmi țin ochii, mereu, Și-arunc orbire cailor Popoarelor neamurilor.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁴ În ziua aceea“, zice Domnul, „voi lovi toți caii cu panică, iar pe călăreți cu nebunie. Voi avea însă ochii deschiși asupra Casei lui Iuda, atunci când voi lovi cu orbire toți caii popoarelor!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Iahve zice: „În acea zi voi lovi toți caii cu panică, iar pe călăreți îi voi lovi cu nebunie. Dar voi avea ochii deschiși ca să ajut pe cei din teritoriul numit Iuda – când voi lovi cu orbire toți caii popoarelor!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ În ziua aceea – oracolul Domnului – îi voi lovi pe toți caii cu zăpăceală, iar pe călăreții lor cu nebunie. Peste casa lui Iúda îmi voi deschide ochii și pe toți caii popoarelor îi voi lovi cu orbire.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ În ziua aceea”, zice Domnul, „voi lovi cu amețeală pe toți caii și cu turbare pe cei ce vor călări pe ei, dar voi avea ochii deschiși asupra casei lui Iuda și voi orbi toți caii popoarelor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ În ziua aceea, zice Domnul, voi lovi orice cal cu groază și pe călărețul său cu nebunie. Și‐mi voi deschide ochii peste casa lui Iuda și voi lovi cu orbire orice cal al popoarelor.

Zaharia 12:4 Referans Kwoze

Zaharia 12:3

Când vremea ‘ceea o să vie, Ierusalimul o să fie O piatră grea, pentru popoare, Care va fi vătămătoare Pentru cei ce vor încerca – Atunci – de a o ridica. Popoarele pământului Veni-vor împotriva lui.

Deuteronom 28:28

Domnul, atunci, are să știe, Să îți trimită nebunie; Te va lovi și cu orbire Și cu a minții rătăcire,

Zaharia 12:6

În ziua ‘ceea, pe cei cari Vor fi în Iuda cei mai mari, Eu îi voi strânge la un loc Și-i voi preface într-un foc Ajuns sub lemne așezat Sau este sub un snop aflat. Vor mistui orice popor, Din dreapta și din stânga lor. Ierusalimul – negreșit – Are să fie locuit Pe locul vechi, cum e știut, Că fost-a el, de la-nceput.

Fapte 17:30

Să știți dar, toți, că Dumnezeu Nu ține-n seamă, ce-a făcut Omul, atunci când n-a știut. El iartă deci, orice ființă, De vremile de neștiință, Însă, acum, oamenilor, Le poruncește, tuturor, Degrabă, să se pocăiască Oriunde-ar fi să se găsească.

Zaharia 14:15

Lovite de acea urgie, Și animalele-au să fie, Cari însoțesc tabăra lor, Aceea a popoarelor. Măgari, catâri, cai sau cămile Și vite – în acele zile – Răpuse toate au să fie, De valu-acela de urgie.

Zaharia 12:11

Ierusalimul se stârnește, În ziua ‘ceea, și jelește De la Hadadrimon pornind, Și la Meghidon încheind.

Zaharia 10:5

Asemenea vitejilor Care zdrobesc sub pașii lor Noroiu-n ulițe aflat, Vor fi cu toți, căci ne-ncetat, Domnul cu ei are să fie Și-i va-nsoți în bătălie. Toți călăreții încercați Au să rămână rușinați.

Zaharia 9:8

Voi sta, în timpurile-acele, Numai în jurul Casei Mele, S-o apăr contra tuturor, Contra oștirii și-a celor Care se duc și vin, mereu. Atunci, de strajă voi fi Eu. Am să privesc cu ochii Mei Și n-am să-ngădui, peste ei, Să vină cel ce asuprește.

Daniel 9:18

Arată-Ți bunătatea multă! Pleacă-Ți urechea și ascultă! Deschide ochii și privește Ruinele și Te gândește Și la cetatea peste care Este chemat, fără-ncetare, Numele Tău! Îți cerem Ție, Nu pentru-a noastră curăție Lucrul acest, ci căutăm, Ruga aceasta s-o-nălțăm, Pentru-ndurarea Ta cea care Se-arată-a fi nespus de mare.

Езекиел 39:20

La masa Mea, vă așezați! Veniți, ca să vă săturați De carnea călăreților Și de cea a vitejilor, De carnea cailor apoi Și-a oamenilor de război!” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Езекиел 38:4

De-aceea, Eu voi tăbărî Asupră-ți și te voi târî. Ce am de gând, iată, îți spun: Cârlig în fălci, Eu am să-ți pun Și-am să te scot, cu oastea-ți mare – Cu cai cu călăreți, cu care – Cu tot acel întreg popor Înveșmântat strălucitor, Cari poartă pavăză și scut Și-n mână săbii au ținut, Pentru că pricepuți erau Când sabia o mânuiau.

Ieremia 24:6

Oameni-aceștia vor avea, Din nou, bunăvoința Mea, Căci Eu îi voi aduce iară Să locuiască-n a lor țară. Am să-i așez, am să-i sădesc Și n-am să îi mai nimicesc. N-am să-i mai smulg din țara lor, Pe oamenii ăstui popor.

Isaia 37:17

Doamne, în îndurarea-Ți multă, Pleacă-Ți urechea și ascultă! Deschide-Ți ochii și privește! Ascultă ce vorbe rostește – Acuma – Sanherib cel care Peste Asiria-i mai mare. Căci vorbele care le-a zis, Prin solii pe cari i-a trimis, Batjocoresc pe Dumnezeu, Pe Cel care e viu, mereu!

Isaia 24:21

În ziua ‘ceea, Domnul are Să pedepsească oastea care Se află sus, iar pe pământ, Pe-aceia cari împărați sânt.

Neemia 1:6

Deschide-Ți ochii și privește Spre-acela care Îți vorbește. Pleacă-Ți urechea și ascultă Și-arată îndurare multă La rugăciunea înălțată De către al Tău rob, căci iată Că zi și noapte se jelește În față-Ți și mărturisește Păcatele copiilor Din al lui Israel popor, Făcute împotriva Ta. Doamne, Te rog a asculta Cuvântul rugăciunii mele, Căci noi făcut-am multe rele. Doamne, păcătuit-am eu Și casele tatălui meu.

2 Cronici 7:15

Ai Mei ochi fi-vor ațintiți De-acum, mereu, neadormiți Și-urechea Mea va fi plecată, La rugăciunea înălțată Din acest loc, unde Mi-am pus Numele Meu, precum am spus!

2 Cronici 6:40

Ține-Ți privirea ațintită Asupră-ne, neadormită! Urechea aplecată-Ți fie, La ruga înălțată Ție, Din acest loc, unde ai pus Numele Tău, precum ai spus!

2 Cronici 6:20

Și ațintește-Ți tot mereu, Ochii, spre casa ridicată, De care Tu ai spus odată: „În acel loc, voi merge Eu Și am să-Mi pun Numele Meu!” De-aceea Doamne, seama ia, La astă rugăciune-a mea!

2 Regi 6:18

Când Sirienii au pornit, Spre Elisei, el a privit Către înaltul cerului Și L-a rugat, pe Domnul lui: „Doamne, pogoară peste fire, Și-apoi lovește cu orbire, Această oaste, adunată”, Iar Domnul a făcut, pe dată, Așa cum Elisei a spus.

2 Regi 6:14

Iar împăratul a trimis – Exact așa precum a zis – Oaste anume pregătită, Cu cai și care întărită. Când înserarea s-a lăsat, Oștenii au înconjurat Cetatea-n care se știa Că Elisei se-adăpostea.

1 Regi 8:29

Și ațintește-Ți tot mereu, Ochii, spre casa ridicată, De care, Tu ai spus odată: „În acel loc, voi merge Eu Și am să-Mi pun, Numele Meu!” De-aceea, Doamne, seama ia, La astă rugăciune-a mea.

Zaharia 12:5

În a lor inimă, cei cari Vor fi în Iuda cei mai mari, Vor spune: „Cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Ne sunt tărie, tuturor, Prin cel ce-i Domn al oștilor, Căci Domnul oștilor, mereu, Fusese al lor Dumnezeu.