Zaharia 11:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Să pasc oile de tăiat. Din toată turma, ele – iată – Mai ticăloase se arată. Două toiege am luat Și „Îndurare” l-am chemat Pe cel dintâi și am găsit Drept „Legământ” că-i potrivit Să îi zic celuilalt. Apoi, Păscut-am turmele de oi.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ Atunci am păstorit turma care era pentru tăiere, pentru negustorii de oi. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunăvoință“, iar pe celălalt l-am numit „Unire“ – și am păstorit turma.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Am început să păstoresc oile care erau pentru tăiere. Da, acelea erau cele mai defavorizate oi din turmă. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunătate”, iar pe celălalt l-am numit „Unire”. Și am păstorit astfel turma.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Am păscut turma [destinată] uciderii pentru cei care voiau să cumpere turma. Mi-am luat două bastoane: pe unul l-am numit «Delicatețe», iar pe celălalt l-am numit «Uniune». Și am păscut turma.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Atunci M-am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit „Îndurare”, iar pe celălalt l-am numit „Legământ”. Și am păscut oile.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și am păscut turma de junghiere, în adevăr pe cei săraci din turmă! Și mi‐am luat două toiege; pe unul l‐am numit Frumusețe, și pe celălalt l‐am numit Legături; și pășteam turma.

Zaharia 11:7 Referans Kwoze

Zaharia 11:14

Toiagu-al doilea Mi l-am frânt, Cari se chemase „Legământ”, Să rup frăția-n acest fel, Din Iuda și din Israel.

Zaharia 11:4

Așa a zis Cel cari, mereu, Îmi este Domn și Dumnezeu: „Să paști oile de tăiat!”

Isaia 11:4

Vor fi făcute cu dreptate. Săracii țării au să cate Dreptatea Lui. Cei oropsiți Și cei ce sunt nenorociți, Neprihănire-o să găsească În tot ce o să hotărască. De-al Său cuvânt va fi lovit Întreg pământul, negreșit, Și-n urmă, cu a Lui suflare, Va nimici pe-acela care A fi om rău se dovedește.

Țefania 3:12

Iată, am să îți las – îți zic – Doar un popor smerit și mic Cari își va pune crezul lui, În sfântul Nume-al Domnului.

Isaia 61:1

„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.

Iacov 2:5

De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?

Ioan 10:16

Mai am, însă, și alte oi; Nu sunt din staul – de la voi – Dar trebuie ca să Mă duc, Ca și pe ele să le-aduc. Vor asculta de glasul Meu Și astfel, fi-vor, tot mereu, O turmă doar, și un Păstor Adevărat, al oilor.

Marcu 12:37

Chiar David „Domn”, însuflețit De Duhul Sfânt. Vă-ntreb acum, De I-a spus „Domn”, atuncea, cum, Lui David, El îi este fiu? – Iată ce aș dori să știu!” Norodul care-n juru-I sta, Plin de plăcere-L asculta.

Matei 11:5

Orbii vederea-și capătă, Iar șchiopii nu mai șchioapătă; Surzii aud, sunt curățați Leproșii, morți-s înviați, Și Evanghelia se vestește Săracilor. Ferice este

Psalmi 23:4

Chiar dacă m-ar aduce sorții Să trec prin valea umbrei morții, N-am să mă tem de nici un rău, Căci mă-nsoțești. Toiagul Tău – Nuiaua Ta de-asemenea – Pe mine mă vor mângâia.

1 Samuel 17:43

Apoi, lui David i-a vorbit: „Câine sunt eu, de ai venit Cu un toiag în fața mea? Este toiag, sau o nuia?” Pe dumnezeul cel pe care Neamul de Filisteni îl are, Pe David, el l-a blestemat

1 Samuel 17:40

Cu-al său toiag, el a pornit Spre vale, unde s-a oprit În albia pârâului. A căutat, în unda lui, Și a găsit cinci pietre care Netede-au fost la-nfățișare. Apoi, o parte-a pietrelor, Le-a pus în traista de păstor, Iar altă parte-n buzunar, Să-i fie la-ndemână dar. Praștia-n mână și-a luat Și-n urmă, a înaintat, Spre Filistean. Când l-a zărit,

Levitic 27:32

Orișice fel de zeciuială Din vite și – fără-ndoială, Din turmele voastre de oi, Din tot ce trece mai apoi, Pe sub toiag – vreau să se știe Cum că luată o să fie, Spre închinare Domnului, Și dată o să-I fie Lui.

Psalmi 27:4

Un lucru-I cer lui Dumnezeu, Pe care mi-l doresc fierbinte: Aș vrea – de-acuma înainte – Pe lume cât am să trăiesc, În Casa Lui să locuiesc, Și frumusețea Domnului Să o privesc. În Templul Lui, Necontenit vreau să veghez, De el ca să mă minunez.

Psalmi 90:17

Fie, asupra tuturor, Bunăvoința cea pe care Al nostru Dumnezeu o are! Să întărești necontenit Ceea ce noi am săvârșit. Da, să-ntărești – cum am cerut – Lucrările ce le-au făcut Mâinile noastre pieritoare, Cu multă trudă și răbdare!

Ieremia 39:10

Dar el, în țară, i-a lăsat Pe cei care s-au arătat A fi săraci și se vădeau Cum că nimica nu aveau. Acestei gloate truditoare I-a dăruit vii și ogoare.

Isaia 40:11

El Își va paște a Lui turmă, Ca un Păstor adevărat. În brațe, îi va fi luat, Pe miei; la sân, El îi așează, Iar oile ce alăptează Sunt, cu blândețe, ocrotite, De El fiind călăuzite.”

Miheia 7:14

Paște-Ți poporul Tău cel drag! Ți-l paște, cu al Tău toiag, Căci a Ta turmă se arată Și moștenire, totodată. Șade-n pădurea din Carmel Și singur e poporu-acel. Pe culmile Basanului Și ale Galaadului, Să pască, precum a făcut În vremile care-au trecut.”