Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Zaharia 11:17 - Biblia în versuri 2014

17 De-aceea, iată că vă zic: „Vai, da păstorul de nimic Care de turmă nu-ngrijește Și oile își părăsește! Pe braț, să-i cadă sabia! Pe al său ochi drept, cadă ea! Să se usuce brațul lui Și-apoi lumina ochiului Său drept ajungă să îi fie Întunecată, pe vecie!”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 Vai de păstorul de nimic, care își părăsește turma! Să cadă sabia peste brațul lui și pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce brațul în întregime și să-i orbească de tot ochiul drept!“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Vai de păstorul de nimic, care își părăsește (astfel) turma! Să cadă sabia peste brațul lui și pe ochiul lui drept! Să i se usuce tot brațul și să îi orbească total ochiul drept!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Vai de păstorul nebun care-și părăsește turma. Sabia va fi peste brațul lui și peste ochiul lui drept. Brațul lui se va usca și ochiul său drept va slăbi.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Vai de păstorul de nimic care își părăsește oile! Să cadă sabia pe brațul lui și pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce brațul de tot și să i se stingă ochiul drept!”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Vai de păstorul netrebnic care părăsește turma! Sabia va fi peste brațul său și peste ochiul său cel drept; brațul său se va usca de tot și ochiul său cel drept va fi întunecat de tot.

Gade chapit la Kopi




Zaharia 11:17
28 Referans Kwoze  

„Vai de păstorii cei pe care Sărmana Mea turmă îi are, Pentru că ei Îmi risipesc Turma și-apoi o nimicesc!”


Așa vorbește Dumnezeu: „Vai de prorocii cei vădiți Cum că de minte sunt lipsiți Și sunt conduși de duhul lor, Pe calea prorociilor, Și-n felu-acesta – Eu vă zic – Că-n jurul lor, nu văd nimic!


Acuma dar, despre mâncare, Din toate lucrurile care, La idoli, au ajuns jertfite, Vă voi da sfaturi, potrivite. Deci, fiți atenți, la ce vă zic: Un idol nu este nimic, Căci doar un singur Dumnezeu Există și va fi, mereu.


Îmi zise: „Fiu al omului, Întoarce-te să prorocești Pentru păstorii sufletești Ai neamului lui Israel. În contra lor, spune astfel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Vai de păstorii cei pe care Neamul lui Israel îi are! Vai fi-va, de păstori-acei Care se păstoresc pe ei! Păstorii nu trebuie-n urmă, Ca să își pască a lor turmă?


Vai vouă povățuitori! Voi care, deși orbi sunteți, Ați îndrăznit ca să spuneți: „Pe Templu, dacă cineva, Să jure, întâmpla-se-va, De jurământ, nu e legat. Însă, dacă va fi jurat Pe tot aurul Templului, E prins de jurământul lui.”


Mare necaz am pe cei care Istorisesc, fără-ncetare, Visuri ce nu-s adevărate, În inimile lor iscate, Și care, prin minciuna lor, Îl rătăcesc pe-al Meu popor. Ei mint cu mare îndrăzneală, Cu toate că – fără-ndoială – Nu Eu sunt cel ce i-a trimis. Nu Eu le-am spus ce au de zis. Pentru popor, neîndoios, Ei nu sunt de nici un folos.


Deci, ce urmează? Israel Nu a primit ce-a cătat el, În timp ce rămășița dar – Care aleasă e, prin har – A căpătat; ceilalți, să știți, Însă, că fost-au împietriți,


„Sunt orbi, inima le-a-mpietrit, Ca ochii lor să nu mai vadă, Să nu-nțeleagă, să nu creadă, Să nu se-ntoarcă înapoi – La Domnul – să-i vindec apoi.”


„Eu am venit ca, lumea toată, Astfel, să fie judecată:” – A zis Iisus – „cei orbi să vadă; Iar cei ce văd, să nu mai vadă Și orbi s-ajungă.” Lângă ei,


„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.


„Domnul a zis: „Hai, scoală-te Degrabă și pogoară-te La casa celui ce-i aflat În Iuda pus, drept împărat, Iar când ajungi la casa lui, Aste cuvinte să le spui:


Cine e cel care-a lucrat Un dumnezeu, sau a turnat Un idol, iar apoi din el, Folos să tragă, în vreun fel?


Pentru că Domnul a turnat Un duh care s-a arătat A fi un duh de adormire. Duhul venit-a peste fire Și-a-nchis ochii prorocilor, Precum și-ai văzătorilor.


(Iată, bătrânul din popor Și cel care e dregător Sunt „capul”. „Coada” se vădește Prorocul care-mpărtășește Numai minciuni, poporului.)


Auzind vorba omului, Ieroboam a fost cuprins, De furie. Mâna a-ntins Către altar și a strigat: „Să-l prindeți!” Dar, i s-a uscat – Îndată – brațul, iar apoi, N-a mai putut ca înapoi, Să și-l aducă, rămânând Întins, către altar cătând.


Iată că vine – încurând – O vreme anumită, când Al tău braț are-a fi tăiat. Îndată, el va fi urmat De către brațul cel pe care Casa tatălui tău îl are. Astfel, în vremea ce-o să vie, Să știi că nu o să mai fie Nici un bătrân, în casa ta.


Toți terafimii se vădesc Cum că nimicuri doar vorbesc, Iar ghicitori-au prorocit Numai minciuni, necontenit. Visele cu deșertăciuni Mângâie doar, spunând minciuni. De-aceea, ei sunt rătăciți. De-aceea, sunt nenorociți Și sunt asemeni turmelor Ce se vădesc fără păstor.


Domnul mi-a zis: „Du-te și ia Uneltele ce le avea Cel care e păstor nebun!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite