Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Zaharia 11:11 - Biblia în versuri 2014

11 S-a rupt toiagul, iar apoi, Nenorocitele de oi Care la Mine au luat Seama, văzut-au – de îndat’ – Că toate-aceste lucruri sânt După al Domnului Cuvânt.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 A fost rupt în ziua aceea, iar cele asuprite din turmă, care au luat seama la mine, au știut că acesta era Cuvântul Domnului.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Toiagul a fost rupt chiar în acea zi; iar oile defavorizate ale turmei – cele care m-au luat în considerare – au știut că acesta era Cuvântul lui Iahve.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 A fost frânt în ziua aceea și au recunoscut cei care voiau să cumpere turma și care mă păzeau că era un cuvânt al Domnului.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Și când s-a rupt, în ziua aceea, nenorocitele acelea de oi care au luat seama la Mine au cunoscut astfel că acesta era cuvântul Domnului.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și s‐a și rupt în ziua aceea: și astfel cei săraci ai turmei care luau seamă la mine au cunoscut că acesta era cuvântul Domnului.

Gade chapit la Kopi




Zaharia 11:11
27 Referans Kwoze  

Iată, am să îți las – îți zic – Doar un popor smerit și mic Cari își va pune crezul lui, În sfântul Nume-al Domnului.


El nu fusese-atunci la sfat, Când, pe Iisus, L-au condamnat. Iosif ședea-n Arimateea – Într-o cetate din Iudeea – Și aștepta și el, să vie A Domnului Împărăție.


Dar, ce să facă, nu știau, Pentru că-nspăimântați erau, De gloata ce s-a adunat În juru-I. Când au observat Că-I sorbeau vorba, de pe buze, N-au știut cum să-L mai acuze.


Graiul, din nou. Atunci, Iisus, Acelor ucenici, le-a spus: „Acuma, la Ioan, mergeți Și ce-ați văzut, să îi spuneți: Orbii văd iar, șchiopii pășesc, Leproșii, toți, se curățesc, Surzii, auz, au căpătat, Cei ce-au murit au înviat, Iar Evanghelia se vestește,


Tocmai în ceasul când Iisus Era în Templu, ea s-a dus, Acolo, iar când a intrat, Pe Dumnezeu, L-a lăudat Și-apoi, celor prezenți, le-a spus Tot ce știa, despre Iisus.


Ierusalimul găzduia, Un om curat, ce se vădea De Duhul Sfânt călăuzit Și Simeon era numit. De multă vreme-aștepta el, O mângâiere-n Israel.


Eu, însă, am ca să privesc Spre Domnul și nădăjduiesc În Cel care îmi e mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Căci știu că mă va asculta.


Dar cei care și-au așezat Nădejdea-n Domnul, își sporesc Puterea și o înnoiesc. Apoi, precum un vultur zboară. La fel ca și o căprioară, Aleargă și nu obosesc. Umblă, însă nu ostenesc.”


„Dar ce răspuns va da celor Care trimiși sunt, de popor?” „Că Domnul a întemeiat Sionul și în el a dat Un loc, unde – adăpostiți – Vor fi toți cei nenorociți Din mijlocul poporului, Popor cari este-al Domnului.”


Nădejdea mea este mereu, În al meu Domn și Dumnezeu, Care – văzută – nu Își lasă Fața, de a lui Iacov casă. În El îmi pun încrederea, Căci El este nădejdea mea.


S-asculte pe săraci, El știe Și nu nesocotește-apoi Pe cei cari prinși sunt, de război.


Căci știu că, după moartea mea, Rele purtări, voi veți avea. Vă veți strica și totodată, Din calea care, arătată, Va fost, de către mine, voi Vă veți abate mai apoi, Și veți ajunge ca să fiți, De mari nenorociri, loviți. Făcând doar rele – tot mereu – Față de-al vostru Dumnezeu, O să ajungeți ca să fie Stârnită-a Domnului mânie, Prin lucruri ce-s nelegiuite, Dintre-ale voastre mâini, ieșite.”


Atuncea când va fi lovit De multe rele, negreșit, Cântarea pe cari o vei scrie, Drept martoră, are să-Mi fie. Nicicând, ea nu va fi uitată – Ci dimpotrivă – învățată De toți acei urmași pe care Neamul lui Israel îi are – Va fi în gura tuturor, Ca martoră-mpotriva lor, Căci nimenea, putere, n-are Să o îngroape în uitare. Cunosc acest popor: am știre – Chiar astăzi – despre-a lui pornire, Mai înainte să-l fi dus În țara pe care am spus – Când am jurat, părinților – Că o voi da ăstui popor.”


La socoteală pe cel care El îl scotea, fără-ncetare, De la neguțătorii cari Mici se vădeau sau erau mari, Și din negoțul ce-l făcea Cu marfa care îi venea De la-mpărații cei pe care Arabia în frunte-i are, Sau de la cei care luară Dregătoriile din țară.


Ce e chemat Hanameel, Grabnic la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Te rog să cumperi acel lot Ce e aflat în Anatot, În Beniamin. Ogoru-i mare, Iar dreptul de răscumpărare Este al tău, cum știi prea bine. Te rog să-l cumperi, de la mine.” Astfel, încredințat eu sânt, Că e al Domnului cuvânt.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite