Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Zaharia 11:10 - Biblia în versuri 2014

10 Toiagul care se numea Drept „Îndurare”, l-am luat, În urmă, și l-am sfărâmat. L-am rupt, pentru că vrut-am Eu Să rup și legământul Meu, Cu neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

10 Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunăvoință“ și l-am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunătate” și l-am rupt, ca să anulez astfel legământul pe care l-am ratificat cu toate popoarele.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Am luat toiagul [numit] «Delicatețe» și l-am frânt ca să rup alianța mea pe care am încheiat-o cu toate neamurile”.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Mi-am luat toiagul Îndurare și l-am rupt, ca să rup legământul Meu pe care-l încheiasem cu toate popoarele.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și mi‐am luat toiagul Frumusețe, și l‐am frânt, ca să rup legământul meu pe care l‐am făcut cu toate popoarele.

Gade chapit la Kopi




Zaharia 11:10
20 Referans Kwoze  

Să pasc oile de tăiat. Din toată turma, ele – iată – Mai ticăloase se arată. Două toiege am luat Și „Îndurare” l-am chemat Pe cel dintâi și am găsit Drept „Legământ” că-i potrivit Să îi zic celuilalt. Apoi, Păscut-am turmele de oi.


În urmă, ai nesocotit Chiar legământul, negreșit, Pe care, Tu l-ai încheiat Cu al Tău rob. Ai aruncat Cununa lui și-ai pângărit-o, Când la pământ Tu ai trântit-o.


Doamne, pentru al Tău Sfânt Nume, Să nu nesocotești, în lume, Jilțul domnesc, acel pe care Măreața Ta slavă îl are! Doamne, îndură-Te de noi! Nu ne uita Doamne și-apoi, Nu rupe legământul dat, Pe cari cu noi l-ai încheiat!


Adevărat vă spun Eu: iacă, Neamul acesta n-o să treacă, Până când tot ce v-am vestit, Nu va să fie împlinit!


„Numele care va fi pus Ăstui copil, vreau să se știe Că Lo-Ami, are să fie. (Numele dat de Dumnezeu Înseamnă „Nu-i poporul meu”.) Deci, acest nume, să-i puneți, Căci voi, popor, nu Îmi sunteți. Din astă pricină, nici Eu Nu sunt al vostru Dumnezeu.”


Fie, asupra tuturor, Bunăvoința cea pe care Al nostru Dumnezeu o are! Să întărești necontenit Ceea ce noi am săvârșit. Da, să-ntărești – cum am cerut – Lucrările ce le-au făcut Mâinile noastre pieritoare, Cu multă trudă și răbdare!


De-aceea iată, Dumnezeu – Cel care-i Domn în Israel – Vorbește-acum, în acest fel: „Spusesem că și casa ta – Și a tatălui tău – vor sta În fața Mea, umblând mereu, Numai după cuvântul Meu.” Dar iată, Domnu-acuma vine, Zicând: „Departe e de Mine, Lucrul acesta! Eu găsesc Căci trebuie să îi cinstesc Pe cei cari, cinste, Îmi arată! Dispreț doar, voi avea, pe dată, Față de cei ce se vădesc Precum că Mă disprețuiesc.


După ce șasezeci și doi De săptămâni vor trece-apoi, Stârpit va fi unsul – îți zic – Și nu va mai avea nimic. Poporul unui domn apare Spre-a nimici cetatea-n care Locașul sfânt este aflat. Locașul nu va fi cruțat Și-apoi, sfârșitul ăstui loc Veni-va ca printr-un potop. Războiul este pregătit Să țină până la sfârșit. Alături lui, de-asemenea, Și pustiirea va ținea.


„Să spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Locașul Meu cel sfânt, voiesc – Acuma – să îl pângăresc, Căci voi iubiți Locașu-acel. Fala puterii vă e el. Ai voștri fii – și-asemenea Fiicele voastre – vor cădea Sub ascuțișul sabiei, Asemeni vouă fiind ei.”


Iată că Domnul strălucește Chiar din Sion, cari se vădește Desăvârșita întrupare A frumuseții ce o are.


Deci dacă voi ați iscodit Țara ce vă fusese dată, În patruzeci de zile, iată Că patruzeci de ani de-acum, Purta-veți, pe-al pustiei drum, Pedeapsa pentru-al vost’ păcat; Pentru o zi, un an v-am dat Și astfel, veți simți apoi, Că Mi-am tras mâna de pe voi.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite