Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Zaharia 10:11 - Biblia în versuri 2014

11 Căci prin strâmtoarea mărilor Are să treacă Israel. Atunci, o să lovească el, În valul mării și, de-ndat’, Adâncul Nil va fi uscat. Frântă va fi Asiria. Toiagul care cârmuia La Egipteni, peste-a lor țară, Atunci va trebui să piară.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 Ei vor trece prin marea necazului; vor lovi în valurile mării și toate adâncimile Nilului vor fi uscate. Mândria Asiriei va fi doborâtă, iar sceptrul Egiptului va fi îndepărtat.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Ei vor trece prin marea necazului; vor lovi în valurile mării și toate zonele adânci ale Nilului vor fi uscate! Mândria Asiriei va fi doborâtă și sceptrul Egiptului va fi îndepărtat.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Va trece prin marea strâmtorării, va lovi în mare valurile și toate adâncimile Nílului se vor usca. Va face să coboare mândria Asíriei și sceptrul Egiptului va fi îndepărtat.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Israel va trece prin strâmtorile mării, va lovi valurile mării și toate adâncimile râului Nil se vor usca; mândria Asiriei va fi frântă și toiagul de cârmuire al Egiptului va pieri.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și el va trece prin marea strâmtorării, și va lovi valurile în mare, și toate adâncurile Nilului se vor usca: și mândria Asiriei va fi coborâtă și toiagul de domnie al Egiptului se va depărta.

Gade chapit la Kopi




Zaharia 10:11
25 Referans Kwoze  

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Pe idoli am să-i nimicesc Și-apoi din Nof am să stârpesc Toate-ale lui chipuri cioplite Care deșarte sunt vădite. Iată că nu o să mai fie Vreun voievod care să vie Din al Egiptului ținut. Egiptu-ntreg va fi umplut De groaza ce o răspândesc.


Când ai să treci prin ape, Eu Voi fi cu tine, ne-ncetat, Și n-ai să te-neci niciodat’, Nici nu ai să te arzi deloc, Atunci când trece-vei prin foc, Iar flacăra nu se va prinde De tine și nu te aprinde.


Îngeru-al șaselea, și el, În urmă, a făcut la fel, Și, peste râul Eufrat, Al său potir și l-a vărsat. Atuncea, apa râului A dispărut, din matca lui. Deci albia a fost golită, Spre-a fi o cale pregătită Pentru-mpărați, căci, negreșit, Veni-vor de la Răsărit.


Spre miazănoapte-Și va întinde El, al Său braț, și va cuprinde Asiria. Ninive n-are Nici o putință de scăpare, Căci prefăcut are să fie Într-o întindere pustie. Va fi doar un pământ uscat, Din care apa a secat.


Ori nu ești Tu Acela care Ai uscat apele din mare Și o cărare ai făcut, Pe cari, să treacă au putut Răscumpărații Tăi apoi?


Mâna, atunci, Îmi voi fi pus Pe-Asirieni, și-n țara Mea Am să-i zdrobesc. Nu vor avea Scăpare, căci în munții Mei, Calc cu piciorul peste ei. Jugul Asirianului Și-asemenea povara lui Le iau de pe poporul Meu Și n-au să-l mai apese greu.”


Ce ai tu mare, de-ai fugit? Iordane, ce te-a îngrozit? De ce-ți întorci apa-napoi?


Aceste lucruri le-a zărit Marea și grabnic a fugit. Iordanul le-a văzut și-apoi Și-a întors apele-napoi.


Astfel, acel întreg popor, Serbările azimilor, O săptămână le-au ținut Și bucurie au avut, Pentru că Domnul îl făcuse Pe împăratul ce-l avuse Asiria, să sprijinească Lucrarea și să isprăvească Zidirea Casei cea pe care, Domnul lui Israel o are.


Ale lui ape le-a lovit Și-n felu-acesta a vorbit: „Unde e Domnul Cel pe care Ilie-al meu, stăpân, Îl are?” Apele-atunci s-au despicat, Iar Elisei, ca pe uscat, În clipa ‘ceea, a putut, Peste Iordan să fi trecut.


Mantaua pe cari a purtat-o, Ilie și-a înfășurat-o, Făcând-o sul. El a venit, Cu ea, la râu, și a lovit În apele Iordanului. Acestea, înaintea lui, În două părți s-au despicat, Astfel încât, ca pe uscat, Trecut-au peste râu cei doi.


Te scoală braț al Domnului! Te-mbracă cu puterea Lui! Trezește-Te și Te arată, Precum erai Tu altădată, În vremurile vechi. Dar oare, Nu ai fost Tu, Acela care, Peste Egipt ai tăbărât Și-ndată l-ai și doborât? Sau nu Tu, oare, ai ajuns Balaurul și l-ai străpuns?


Când Domnu-aminte Și-a adus, De Noe și de tot ce-a pus Cu el, în arcă, a lăsat Un vânt, să sufle, ne-ncetat. Pe cer, norii s-au risipit, Iar apele s-au potolit.


Ca o femeie o să fie Egiptul, când are să vie Timpul acela. Tremur mare, Îl va-ncerca pe fiecare, Când va vedea asupra lui, Brațul întins al Domnului.


Adâncului, Eu îi vorbesc: „Usucă-te!” – îi poruncesc – „Pentru că am găsit cu cale Ca să îți sec apele tale.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite