Zaharia 10:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Cereți ca Domnul să dea iară, Ploaia ce cade-n primăvară. El scoate fulgerele – iată – Și dă o ploaie-mbelșugată, Făcând astfel ca să învie Toată verdeața din câmpie.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹ Cereți de la Domnul ploaie, ploaie târzie. Domnul face norii de furtună. El le dă oamenilor ploaie îmbelșugată și fiecăruia îi dă un câmp roditor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ „Cereți de la Iahve ploaie: acea ploaie târzie! Iahve este Cel care face norii de furtună. El dă oamenilor ploaie din abundență; și fiecăruia îi dă un teren productiv.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Cereți de la Domnul ploaie timpurie la timpul ploii târzii! Domnul este cel care face fulgerele; ploaie abundentă le dă lor, fiecăruia, verdeața de pe câmp.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Cereți de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele și vă trimite o ploaie îmbelșugată pentru toată verdeața de pe câmp.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Cereți de la Domnul ploaie la vremea ploii târzii. Domnul va face fulgere și el le va da ploaie îmbelșugată: fiecăruia verdeață în câmpul său.

Zaharia 10:1 Referans Kwoze

Isaia 44:3

Când ape, Eu voi fi turnat Peste pământul însetat, Din al Meu Duh, o parte vine Să se așeze peste tine Și va umbri sămânța ta, Căci îți voi binecuvânta Odraslele. Ele-au să fie

Iacov 5:7

Voi, fraților, doresc să știți, Ca răbdători să vă vădiți – Cu o răbdare-ndelungată – Până când Domnul se arată. Pildă luați dar, fraților, De la plugar, cum, răbdător, Așteaptă rodul scump, pe care, Pământul, să îl deie, are; Așteaptă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie.

Езекиел 36:37

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată cum Mă voi fi lăsat, De Israel înduplecat Și iată ce voi face-apoi: Îl înmulțesc, ca și pe oi,

Isaia 30:23

Atuncea, Domnul va avea Grijă ca ploaie să îți dea, Peste pământu-nsămânțat Și pâine el îți va fi dat. Ogoarele scăldate-n soare Îți vor da pâine hrănitoare. Turmele tale, necuprinse, Vor paște pe pășuni întinse,

Psalmi 65:9

Pământul, Tu l-ai cercetat: Belșug și bogății i-ai dat. Cu râuri ce-s dumnezeiești, Pline de apă, îl stropești. Tu ne dai grâu, să ne hrănească; Iată cum faci ca să rodească:

Deuteronom 28:23

Deasupra ta – de bună seamă – Cerul va fi ca de aramă; Pământul tău – a ta moșie – Ca fierul, va avea să fie.

Ioan 16:23

Când ziua ‘ceea o să vie, Nimic n-o să Mă întrebați. Orice veți cere, căpătați, De la al Meu Tată, mereu – Când cereți, în Numele Meu.

Miheia 5:7

În urmă, acea rămășiță Care-i din a lui Iacov viță, Drept rouă binefăcătoare Va fi pentru multe popoare, Din partea Domnului venită, Precum e ploaia rânduită A uda iarba câmpului. Nu stă-n voința omului Această ploaie, căci pe ea N-o rânduiește nimenea Dintre cei care aflați sânt Pe fața-ntregului pământ.

Amos 4:7

N-am vrut nici ploaie să vă dau, Când încă trei luni mai erau Până porneați la secerat. Peste-o cetate, ploi, am dat, Dar peste alta, am făcut, Un strop ca să nu fi căzut. Peste-un ogor, ploaie, am dat, Iar peste altul n-a plouat.

Osea 10:12

Să semănați dar, negreșit, Așa precum e potrivit Neprihănirii ce-o aveți, Pentru că-n acest fel puteți Să secerați ce s-a găsit, Cu îndurarea potrivit. Desțeleniți-vă apoi, Un nou ogor, bun, pentru voi! E vremea să vă deșteptați, Pe Domnul să Îl căutați, Ca ploaia minunată-apoi, Să se pogoare peste voi.

Езекиел 34:26

Ele și întreg dealul Meu Ajunge-vor a fi, mereu, O pricină nespus de mare, Numai de binecuvântare. La vremea potrivită-apoi, Mereu, le voi trimite ploi, Iar ploaia ce le va fi dată E ploaie binecuvântată!

Ieremia 14:22

Este, cumva, vreun idol care Să deie ploaie e în stare? Sau cerul, singur, oare poate Ploaie să dea, precum socoate? Nu ești Tu Doamne, Cel ce ai Ploaia? Oare, nu Tu o dai? În Tine, noi nădăjduim, Căci după cum prea bine știm, Tu ești cel care a putut, Pe toate, să le fi făcut!”

Ieremia 10:13

La glasul tunetului Lui, Urlă apele cerului. De mâna Lui, ridicați sânt Norii din capăt de pământ. Dă naștere fulgerelor Și-asemenea și ploilor. Apoi, dă drumul vântului Și-l scoate din cămara Lui.

Isaia 5:6

Astfel, am să o pustiesc. N-o să mai fie curățată Și nici nu va mai fi săpată. Vor crește-n vie numai spini Și tufele de mărăcini, Căci n-am să las norii să dea, Un strop de ploaie, peste ea.”

Proverbe 16:15

Fața-mpăratului, senină, E semn de viață și lumină; Bunăvoința lui e ploaie De primăveri, căzând vioaie.

Psalmi 104:13

Din locul Său înalt, mereu, Munții îi udă Dumnezeu, Iar de al Lui rod minunat Pământul este săturat.

Ieremia 51:16

La glasul Lui, urlă speriate Și apele în cer aflate. De către El, ridicați sânt Norii, din margini de pământ. El face ploaia să pornească Și fulgerele să se nască. În urmă, din cămara Lui, Scoate suflarea vântului.

1 Regi 17:1

În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”

1 Corinteni 3:6

Astfel, eu am însămânțat, Apoi, Apolo a udat, Iar Domnu-i Cel care-a făcut, Sămânța-n urmă, de-a crescut.

Osea 6:3

Să căutăm ca să Îl știm Pe Domnul! Căci El Se ivește, Asemeni zorilor. Sosește La fel ca ploile ce sânt, În primăvară, pe pământ!”

Psalmi 72:6

Ca și o ploaie o să fie, Care – din ceruri – a venit Căzând pe un pământ cosit; Ca și o ploaie repezită Peste câmpia însorită.

Iov 29:23

Ca pe o ploaie m-așteptau Cu toții; gurile-și căscau, Ca după-a primăverii ploaie.

Psalmi 135:7

Domnul înalță nori și-apoi, Aduce fulgere și ploi, Iar din a Lui cămară, știe Să scoată vânt și vijelie.

Ieremia 5:24

Dar nu zic în inima lor: „Cu toți trebuie a ne teme, De Domnul care dă, la vreme, Ploaia ce este timpurie, Precum și ploaia cea târzie Și-apoi, la vremea potrivită, Glia-i de seceriș gătită.”