Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Zaharia 1:15 - Biblia în versuri 2014

15 Cum că mânia-Mi se abate Peste popoarele-ngâmfate. Căci Eu puțin M-am mâniat, Dar ele-apoi M-au ajutat Ca să Mă mânii peste fire Și să stârnesc nenorocire.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

15 dar sunt plin de mânie împotriva națiunilor care trăiesc fără grijă, căci Eu Mă supărasem numai puțin, însă ele au mărit nenorocirea».

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Totuși, sunt plin de mânie și împotriva celorlalte popoare care trăiesc fără grijă. Eu mă supărasem puțin (pe poporul Meu); dar aceste popoare au mărit dezastrul (lui)!»

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Sunt cuprins de o mare mânie împotriva neamurilor fără griji: eu m-am mâniat puțin, iar ele s-au ajutat să facă rău».

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 și sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate, căci Mă mâniasem numai puțin, dar ele au ajutat spre nenorocire.»

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 și m‐am mâniat cu mânie mare pe neamurile care sunt liniștite: căci eu m‐am mâniat numai puțin și ei au ajutat răului.

Gade chapit la Kopi




Zaharia 1:15
28 Referans Kwoze  

Locuitorilor pe care Țara Haldeilor îi are – Precum și Babilonului Și-asemeni oamenilor lui – Iată, acuma, Eu voiesc, Răsplată, să le dăruiesc, Pentru tot răul cel știut, Sionului, că l-au făcut. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Cuprins fusesem de mânii Care, în suflet, Mi-au pătruns. O clipă, Fața Mi-am ascuns Atunci, de tine. Află dar Că Mă îndur – de tine – iar, Și-a Mea iubire o să ție De-acum și până-n veșnicie. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit, Căci e al tău ocrotitor Și-ți este Răscumpărător.


Cai-au vorbit Îngerului Venit din partea Domnului Și între mirți fusese-aflat: „Pământul l-am cutreierat Și iată că e liniștit, Fiind de pace-nvăluit!”


„Iată că Domnu-i supărat! Pe-ai voști’ părinți, S-a mâniat!


Pentru că ei prigonesc – iată – Pe cel ce-a fost lovit de Tine Și au găsit că este bine Să povestească tuturor, De suferințele celor Care de Tine-au fost răniți.


„Vai de cei care se vădesc Precum că în Sion trăiesc, Lipsiți de griji! Vai de acei Care pe al Samariei Munte trăiesc adăpostiți, Fiind de orice griji feriți! Vai și de toți aceia cari Se dovedesc a fi mai mari Peste-acest neam care apare Drept cel dintâi între popoare, La cari aleargă neamul cel Din casele lui Israel!…


Și-mi zise: „Fiu al omului, Tirul să râdă-a cutezat, Zicând: „Ha! Ha!” – când s-a uitat Către Ierusalim. „Lovită Este acum și e zdrobită Poarta popoarelor! Apoi, Se vor întoarce înapoi, La mine, toți. Voi fi bogat, Iar el, doar un pustiu, uscat!”


Doamne, de fiii cei pe care Țara Edomului îi are, Să-Ți amintești, necontenit, Căci ei atunci când s-a găsit Ierusalimu-n strâmtorare, Strigat-au toți, în gura mare: „Să-l radeți! Dărâmat să fie! Să-l radeți dar, din temelie!”


Ne este sufletul sătul, Căci ne-au batjocorit destul Cei care-n jur nu sunt aflați, Fiind trufași și îngâmfați.


El m-a chemat și mi-a vorbit: „Caii acei care-au pornit Spre țara ce este aflată În miazănoapte așezată, Puțin, vor face să Îmi fie Mai potolită-a Mea mânie.”


Pentru că toată truda lor, Un singur scop precis doar are: Cel de-a grăbi a mea pierzare! Și cine?!… Ei!… Acei căror, Nimeni nu le-a dat ajutor!


Totuși, cei care te mâncau Vor fi mâncați. Cei ce-ți erau Vrăjmași, purtându-ți dușmănie, Au să ajungă în robie. Toți cei care te jefuiesc, Aceeași soartă-mpărtășesc, Pentru că am să-i las să cadă, Jefuitorilor, drept pradă.


Al nostru Domn a zis astfel: „Fiii ieșiți din Israel Și cei din Iuda sunt luați Și împreună-s apăsați. Aceia cari îi înrobesc I-au prins și nu-i mai slobozesc.


Pământul, în a Ta urgie, Tu îl străbați. A Ta mânie, Peste popoare, năvălește Și neamurile le zdrobește.


Iată urgia pregătită De către Domnul, hărăzită Popoarelor care, apoi Au să pornească cu război, Către Ierusalim: lovite Ajunge-vor, pe negândite, De o putreziciune mare. Cât încă fi-vor în picioare, Carnea o să le putrezească. Gurile au să se golească Prin putrezirea limbilor; Găvanele ochilor lor, Goale ajunge-vor de-ndat’, Căci ochii se vor fi uscat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite