Zaharia 1:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Îngerul Domnului a stat, Atent și-apoi, a cuvântat: „Domn al oștirii, până când Mai zăbovești și n-ai de gând, Să areți milă și-ndurare Cetăților din Iuda, oare, Și-apoi Ierusalimului Și-asemenea poporului, De ai lăsat a Ta mânie Ca șaptezeci de ani să vie, Asupra lor să bântuiască?”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² Îngerul Domnului a întrebat, zicând: ‒ Doamne al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care ai fost mânios în acești șaptezeci de ani?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Atunci îngerul lui Iahve a întrebat: „Dumnezeul Armatelor, până când vei refuza să ai milă de Ierusalim și de orașele (teritoriu)lui (numit) Iuda, pe care te-ai mâniat în acești șaptezeci de ani?”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Îngerul Domnului a răspuns și a zis: „Doamne Sabaót, până când nu te vei îndura de Ierusalím și de cetățile lui Iúda, pe care te-ai indignat timp de șaptezeci de ani?”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Atunci, Îngerul Domnului a luat cuvântul și a zis: „Doamne al oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în acești șaptezeci de ani?”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Atunci Îngerul Domnului a răspuns și a zis: Doamne al oștirilor, până când nu te vei îndura de Ierusalim și de cetățile lui Iuda pe care te‐ai mâniat șaptezeci de ani?

Zaharia 1:12 Referans Kwoze

Zaharia 7:5

„Du-te și spune la popor Și-asemenea preoților: „Când ați postit și ați plâns voi, În luna-a cincea, iar apoi În cea de-a șaptea – cum știut E că mereu voi ați făcut De șaptezeci de ani, prea bine – Oare postit-ați pentru Mine?

Daniel 9:2

În primul său an era el, Atuncea când eu, Daniel, Citind în cărți, am priceput Cât timp urmează-a fi trecut Peste cetatea ruinată, Care-i Ierusalim chemată. În ani, timpul acesta deci, Se număra la șaptezeci, Așa precum Domnul vestise, Prin Ieremia când vorbise.

Ieremia 29:10

În urmă, Domnu-a cuvântat: „După ce se vor fi-ncheiat Cei șaptezeci de ani, să știți Precum că fi-veți izbăviți. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Așa cum am făgăduit.

Psalmi 102:13

Te vei scula de pe-al Tău tron, Ca să ai milă de Sion, Căci este vremea potrivită Pentru-ndurarea hărăzită,

Psalmi 74:10

Dar până când îngăduiești Doamne, batjocuri să primești, Pentru-al Tău Nume? Până când Dușmanii vor avea de gând, Numele să-Ți batjocorească Și-apoi să Îl nesocotească?

Revelația 6:10

Aceste suflete strigau, Cu un glas tare, și ziceau: „Stăpâne Doamne, până când, Să zăbovești, mai ai de gând? Tu, cari ești sfânt și-adevărat, Când ai să judeci, răzbunat Să fie sângele, din noi, Să faci să cadă el apoi, Pe fața-ntregului pământ Și peste cei cari, pe el, sânt?”

Zaharia 1:8

„Noapte era, când m-am uitat Și iată că am observat Un călăreț. Un cal avea Și-acela roșu se vădea. Omul și calul său s-au dus Sub un umbrar, între mirți pus. În urma lor, alți cai veneau: Albi, murgi și roșii se vădeau.

2 Cronici 36:21

În felu-acesta, s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit, De Domnul, prin prorocul Lui. Acel proroc al Domnului, Drept Ieremia, s-a chemat. Totul așa s-a întâmplat, Până când țara și-a ținut Sabatele ce le-a avut, Până când ea s-a odihnit Cât timp fusese pustiit Al ei ținut, și până când Ani șaptezeci s-au scurs, la rând.

Evrei 7:25

De-aceea și poate, mereu, Pe cei care, de Dumnezeu, Se-apropie, ca, negreșit, Apoi, în chip desăvârșit, Să-i mântuiască, căci trăiește De-a pururea și mijlocește Pentru cei care sunt ai Lui, Mereu, în fața Tatălui.

Isaia 63:9

Când în necaz ei s-au găsit, În ajutor El le-a sărit, Iar Îngerul care-i aflat În fața Lui, neîncetat, Venit-a și i-a mântuit. Din dragoste, El a venit Apoi, și i-a răscumpărat, Căci din vechime i-a purtat.

Psalmi 69:5

Tu Doamne, a mea nebunie, O știi. Nu-Ți sunt ascunse Ție, Greșelile ce le-am făcut, Căci Tu, pe toate, le-ai văzut.

Psalmi 102:10

Căci mă încearcă-a Ta mânie Și urmărit sunt de urgie. Departe, Tu m-ai aruncat, După ce-ntâi m-ai ridicat.

Ieremia 12:4

Dar până când să jefuiască Țara și să se ofilească Iarba aflată pe câmpie? Căci după cum bine se știe, Mari răutăți sunt săvârșite Și pier, acum, pășuni și vite. Locuitori-au zis astfel: „Sfârșitul, n-o să-l vadă el!” (Când aste vorbe le-au rostit, La Ieremia s-au gândit.)

Ieremia 15:17

În adunare, n-am șezut Cu cei care au petrecut. N-am stat cu oamenii acei Ca să mă veselesc cu ei. Necontenit, singur, am stat, De-a Ta putere-nspăimântat, Căci de mânie m-ai umplut, Așa după cum Tu ai vrut.

Ieremia 30:18

Domnul mai zise: „Înapoi I-aduc pe prinșii de război, Cari se vădesc ai cortului Lui Iacov. De lăcașul lui, Mi-e milă Mie și voiesc – Iarăși – cetatea s-o zidesc, Pe culmile cele pe care I-a fost întâia așezare. Casa-mpăratului, zidită, Va fi din nou și locuită Așa după cum se știa Că înainte era ea.

Daniel 12:6

Unul din ei a cuvântat Și-a zis către cel îmbrăcat În strai de in și se vădea Deasupra apei că ședea: „Spune-mi oare, cât timp mai este, Până, minunile aceste Au să ajungă la sfârșit?”

Habacuc 1:2

Doamne, cât voi striga la Tine, Fără să iei seama la mine? Cât am să plâng, tânguitor, Fără să îmi dai ajutor?

Psalmi 79:5

Cât timp ține mânia Ta, Doamne, și când va înceta Să ardă ea, precum un foc?

Qohelet 3:3

Uciderile sunt venite La vremea lor, iar vindecarea Are un timp. Și dărâmarea Își are timpul anumit, La fel ca vremea de zidit.

Isaia 47:6

Eram furios. Mânia Mea – Ce se vădea nemăsurată – Spre-al Meu popor era-ndreptată. Mi-am pângărit, cu bună știre, A Mea întreagă moștenire, Pentru că am găsit cu cale, Pradă să-l las, mâinilor tale. Însă, după cum am văzut, Tu nici o milă n-ai avut Față de-acel popor al Meu Și-ai pus asupră-i un jug greu. Îi era greu tânărului Și-asemenea bătrânului.