Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Titus 1:15 - Biblia în versuri 2014

15 Curat e totul – îți spun eu – Pentru cei ce-s curați mereu; Dar pentru cei cari necurați, Necontenit, vor fi aflați, Nimic nu poate fi curat, Căci ei au cugetul spurcat – Precum și mintea – negreșit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

15 Pentru cei curați, toate sunt curate, dar pentru cei pângăriți și necredincioși, nimic nu este curat, ci până și mintea, și conștiința le sunt pângărite.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Pentru oamenii curați, toate lucrurile sunt clare. Dar pentru cei necredincioși care sunt afectați de păcat, nimic nu este curat. Aceștia sunt degradați chiar la nivelul minții și la cel al conștiinței lor…

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Toate sunt curate pentru cei curați, însă pentru cei întinați și necredincioși nimic nu este curat; din contra, le sunt întinate mintea și conștiința.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

15 Toate sunt curate pentru cei curaţi; însă pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimic nu este curat, ci şi mintea şi conştiinţa le sunt întinate.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Totul este curat pentru cei curați, dar, pentru cei necurați și necredincioși, nimic nu este curat: până și mintea și cugetul le sunt spurcate.

Gade chapit la Kopi




Titus 1:15
21 Referans Kwoze  

Eu știu – și sunt încredințat – Cum că nimic nu-i necurat, În sine, în Hristos Iisus. Deci, din acest motiv, am spus: E necurat lucrul acel, Doar pentru cine crede-astfel.


Nu nimici – te rog dar, eu – Un lucru al lui Dumnezeu, Pentru acea simplă mâncare! La drept vorbind – știu – fiecare Din aste lucruri, sunt curate. Totuși, atuncea când un frate, Văzându-mă că am mâncat Din ele, s-a împiedicat, Acestea – pentru a lui fire – Prilej vor fi, de poticnire. În mijloc de cădere are Să se prefacă-acea mâncare, Și-atuncea – pentru frate’ tău – Aceasta este ceva rău.


„Să știți că, pe acest pământ, Îngăduite, toate sânt. Toate mi se îngăduiesc, Însă, nu toate mă zidesc.


Dar ceea ce iese din voi – Din gură – deci, vorba rostită, Din inimă este venită Și ea, pe om, îl va spurca.


Însă, cel care s-a-ndoit – Și a mâncat – e osândit, Căci el, nu din încredințare, Mănâncă, din acea mâncare. Vă spun dar, să se știe bine, Că tot ceea ce nu ne vine Dintr-o încredere, luat Are să fie, drept păcat.”


Fie că beți sau că mâncați, Ori faceți altceva, dragi frați, Să faceți totul, tot mereu, Spre lauda lui Dumnezeu.


Vocea, din nou, s-a auzit: „Ceea ce Domnu-a curățit, Să nu mai numești tu, spurcat!”


Păcat, că nu orice ființă Are această cunoștință. Unii fiind obișnuiți, Până acum – după cum știți – Cu idolii, dacă mănâncă Din jertfa lor, mai gândesc, încă, Precum că lucrul – negreșit – Pentru un idol, e jertfit, Iar al lor cuget, arătat Drept slab fiind, e întinat.


Să caute dar, fiecare, Să se apropie, să vină La El, având inima plină Cu o credință-adevărată, Stropită bine și curată, Spălată înăuntrul său, De urma unui cuget rău, Avându-și trupul îmbăiat În apă, spre a fi curat.


Mâncați din tot ce ați văzut Că-i, pe piață, de vândut, Fără, însă, a căuta, Necontenit, a cerceta Ceva, din pricini care vin Din cuget, căci de el se țin.


Război zadarnic de cuvinte, Între toți cei stricați la minte, Cari sunt, de adevăr, lipsiți Și care sunt obișnuiți Ca în evlavie să creadă Că, un câștig, pot ca să vadă. De-astfel de oameni, tot mereu, Să te ferești tu, dragul meu.


Priviri trufașe aruncate Și inimile îngâmfate E candela ce li s-a dat Răilor, plină cu păcat.


Hagai le-a pus altă-ntrebare: „Dacă apoi, din întâmplare, Are să vină cineva Și se atinge de ceva, Din ceea ce-am enumerat – Omul acel fiind spurcat, Căci de un mort s-a atins el – Lucrul atins, va fi la fel? Ceea ce a atins el are, Spurcat, în urmă, a fi oare?” Preoții au răspuns, de-ndat’: „Ce a atins, va fi spurcat.”


Cu-atât mai mult – neîndoios – Sângele Domnului Hristos Care, prin Duhul Cel de Sus, Pe Sine Însuși S-a adus Ca și o jertfă nepătată, Ce pentru Dumnezeu e dată, Va curăța, necontenit, Al vostru cuget – negreșit – De fapte moarte, ca apoi, Nestingheriți, să puteți voi, Numai pe viul Dumnezeu, În urmă, să-L slujiți, mereu!


Sunt alții cari se cred curați, Și totuși, ei nu sunt spălați De-ntinăciune. Pe pământ,


Seamă luați, bine, mereu: Din harul de la Dumnezeu, Să nu se-abată nimenea, Ca nu cumva lăstari să dea Vreo rădăcină cari s-adune, În ea, multă amărăciune, Ce va aduce tulburare Și întristări, la fiecare, Și-apoi, de ea – mulți dintre frați – Să se trezească, întinați.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite