Titus 1:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Unul din ei – din acel loc – Cari este chiar al lor proroc, A zis: „Cretanii, negreșit, Drept mincinoși, s-au dovedit; Pântece leneșe se-arată, Și fiare rele, totodată.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹² Chiar unul dintre ei, un profet de-al lor, a zis: „Cretanii sunt întotdeauna niște mincinoși, niște fiare sălbatice rele, niște pântece leneșe“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² De fapt, chiar unul dintre ei care (pretinde că) este profet, a zis: „Cretanii sunt permanent niște oameni mincinoși, răi și leneși.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Unul dintre ei, chiar un profet de-al lor, a spus: „Crétanii sunt întotdeauna mincinoși, bestii răutăcioase, burți trândave”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹² Unul dintre ei, chiar un profet de-al lor, a spus: „Cretanii sunt întotdeauna mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Unul dintre ei, chiar proroc al lor, a zis: „Cretanii sunt totdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe.”

Titus 1:12 Referans Kwoze

1 Timotei 4:2

Căci, abătuți, ei au să fie De-a unora fățărnicie, Care, despre minuni, vorbesc Și, însemnați, se dovedesc, A fi cu fierul înroșit, În al lor cuget, negreșit.

Romani 16:18

Astfel de oameni dovedesc Căci nu pe Domnul Îl slujesc – Nu pe Hristos deci, fraților – Ci își slujesc pântecul lor. Prin vorbe dulci și-amăgitoare, Ei îi înșeală pe cei care S-au arătat ascultători, Precum și lesne-ncrezători.

Fapte 17:28

Prin El, avem noi, viața dar, Și-asemenea mișcarea, iar Ființa, tot prin El, ni-e dată, Precum ai voști’ poeți – odată – De El, în graiul versului, Au spus: „Suntem din neamul Lui.”

2 Petru 2:15

După ce ei au părăsit, Drumul cel drept, au rătăcit, Urmând a lui Balaam cărare – Cel cari pe Bosor, tată-l are – Și cari, mai mult iubit-a, iată, Doar a fărădelegii plată.

2 Petru 2:12

Aceștia, însă, vreau să știți, Că pot a fi asemuiți Cu niște dobitoace care N-au minte și-astfel, fiecare, Din fire chiar, au fost sortite, Prinse a fi și nimicite; Pentru că au batjocorit Ce nu cunosc, vor fi pierit În însăși stricăciunea lor;

Fapte 2:11

Cretani și-Arabi mai sunt veniți. Cu toate că noi mulți suntem, Iată dar că acum, putem Ca fiecare-n limba lui, Despre lucrarea Domnului, Să afle, prin vorbirea lor, Căci se-adresează tuturor.”

Fapte 27:7

Pe puntea ei, și am plutit, Încet, cu mare greutate, Pe apele învolburate, Mai multe zile. Am atins Cnidul, dar vântul ne-a împins Și, să oprim, nu am putut. De capul Cretei, am trecut Lângă Salmona. De abia

Fapte 27:12

Din locu-acela, am plecat Și, un liman – bun de iernat – Cătarăm noi. Mulți s-au gândit, Că locul cel mai potrivit, Fenix ar fi, un loc aflat În Creta – el e așezat În miazănoapte, spre apus, Și înspre miazăzi, în sus.

Fapte 27:13

Din miazăzi, vântu-a-nceput, Ușor, să sufle, și-au crezut Toți, că, la țintă, au s-ajungă, Căci calea nu-i așa de lungă. De-aceea, ei au ridicat Sus ancora și-au navigat Pe lângă Creta. Dar, de-odată,

Filipeni 3:19

Pierzarea e al lor sfârșit, Iar pântecele – negreșit – Le este singur dumnezeu; Rușinea-i slava lor, mereu, Iar gândurile lor le sânt, La lucruri doar, de pe pământ.

Titus 1:5

Să știi că-n Creta te-am lăsat Pentru că trebuie-așezat În rânduială – negreșit – Tot ce-a rămas de rânduit Și-apoi, prezbiteri, să așezi, Peste cetăți, și să veghezi, Neîncetat, ca împlinit Să fie tot ce-am poruncit.