Titus 1:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Cărora trebuie, îndată, A le fi gura astupată. Oameni-aceștia buimăcesc Multe familii, și sădesc Învățături ce-s necurate, Cari nu trebuie învățate. Ei, un câștig urât, își iau, Din sfaturile ce le dau.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹¹ cărora trebuie să li se astupe gura, pentru că tulbură familii întregi, învățându-i pe oameni ceea ce n-ar trebui, de dragul unui câștig rușinos.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Aceștia trebuie reduși la tăcere; pentru că altfel, ei derutează familii întregi. Urmărind câștiguri necinstite, aceștia îi învață pe oameni să facă lucruri care nu trebuie făcute.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ cărora trebuie să li se închidă gura. Aceștia răvășesc case întregi, învățând ceea ce nu trebuie de dragul unui câștig necinstit.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹¹ acestora trebuie să li se închidă gura, fiindcă pentru un câştig necinstit, ei răvăşesc familii întregi, învăţând ceea ce nu trebuie.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învățând pe oameni, pentru un câștig urât, lucruri pe care nu trebuie să le învețe.

Titus 1:11 Referans Kwoze

2 Timotei 3:6

Unii, prin case, reușesc Ca să se vâre, și momesc Femei ușoare, încărcate De multe pofte și păcate,

1 Timotei 6:5

Război zadarnic de cuvinte, Între toți cei stricați la minte, Cari sunt, de adevăr, lipsiți Și care sunt obișnuiți Ca în evlavie să creadă Că, un câștig, pot ca să vadă. De-astfel de oameni, tot mereu, Să te ferești tu, dragul meu.

Romani 3:19

Legea vorbește – se-nțelege – Doar pentru cei ce sunt sub Lege, Ca orice gură, astupată, Să fie-apoi; și vinovată, Lumea – față de Dumnezeu – Să fie-aflată, tot mereu.

Titus 3:10

Dacă vei face o mustrare – Și-apoi a doua – de cel care Aduce dezbinări la voi, Tu depărtează-te apoi,

Psalmi 63:11

Dar împăratul, tot mereu, Se bucură în Dumnezeu. Oricine va jura pe El, Se va făli căci în ăst fel Va astupa gura cea mare, Pe cari cel mincinos o are.

Titus 1:9

Numai al adevărului Cuvânt, să fie-n gura lui, Căci se vădește potrivit Cu-nvățătura ce-a primit, Putând a fi, astfel, în stare, Sfaturi să dea, la fiecare, Pornite dintr-o sănătoasă Învățătură și serioasă. Cu El, nebiruit, va sta Când, pe vrăjmași, îi va-nfrunta.

Titus 1:7

Episcopul – cari, negreșit, Drept econom e socotit, Că este pentru Dumnezeu – Neprihănit va fi, mereu. Să nu fie-ncăpățânat, Să nu fie, la vin, dedat, Nici bătăuș, nici mâncător, Nici lacom și nici doritor De vreun câștig mârșav; ci el Va trebui să fie-altfel;

Miheia 3:5

De-aceea, astfel a vorbit Domnul, de cei ce prorocesc Poporului și-l rătăcesc, Despre cei care au mușcat Ceva și-n urmă vești au dat, De pace, iar de n-au primit, Nimic în guri, au prorocit Despre războiul sfânt apoi.

Psalmi 107:42

„Oamenii cei neprihăniți Sunt bucuroși și fericiți Că orișice nelegiuire Dispare, din întreaga fire!”

2 Corinteni 11:10

Pentru-adevărul lui Hristos, Cari e în mine, ne-ndoios, Nimeni, să îmi răpească, n-are, Această pricină, cu care, Pe al Ahaiei mare-ntins, Pot să mă laud, înadins!

Luca 20:40

Apoi, nimeni nu i-a mai pus, Vreo întrebare, lui Iisus.

Miheia 3:11

Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”

Езекиел 16:63

Ca de trecut să-ți amintești, Să-ți închizi gura, să roșești Cuprinsă de rușinea ta Atunci când Eu îți voi ierta Toate pe câte le-ai făcut, Păcatele ce le-ai avut. Așa va fi, cum am zis Eu, Care sunt Domnul Dumnezeu,”

Езекиел 13:19

Voi toți Mă necinstiți mereu, În față la poporul Meu, Un pic de orz să dobândiți Sau niște pâine să primiți. Pe cei ce n-ar fi trebuit, Voi îi ucideți, negreșit, Și să trăiască-i faceți voi, Pe cei ce nu trebuie-apoi. Astfel, îi înșelați mereu, Pe cei ce sunt popor al Meu, Pentru că ei și-au însușit Minciunile ce le-ați rostit.”

Ieremia 8:10

De-aceea, le voi da de veste, Precum că ale lor neveste – În urmă – le vor fi luate Și altora le vor fi date. Ogorul ce al lor era Dat o să fie, altora. De la cel mic, pân’ la cel mare, Lacom se-arată fiecare. De la proroc – fără-ndoială – Și pân’ la preot, toți înșeală!

Ioan 10:12

Dar cel plătit, nu are oi – El nu-i păstor, are simbrie – Și-atunci, când lupul o să vie – La staul – va fugi de-ndată, Lăsând turma neapărată. Lupul, la oi, se repezește, Le-mprăștie și le răpește.

Matei 23:13

„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.

1 Timotei 5:4

Când văduva are copii – Sau nepoți are, de la fii – Aceștia trebuie să știe, Mereu, evlavioși să fie, Față de cei ce se găsesc, În casă, și îi sprijinesc, Spre-a răsplăti, în felul lor, Strădania părinților; Căci ăst fapt, bine e văzut De Dumnezeu, și-I e plăcut.

1 Timotei 5:13

Să știi că ele – totodată – Fără vreo treabă, o să bată, Mereu, la ușa caselor, Căci asta e plăcerea lor. Nu numai leneșe sunt ele, Însă femeile acele, Limbute sunt, iscoditoare Și-apoi, mereu, clevetitoare, Vorbind ce n-ar fi trebuit, Nicicând, ca să se fi rostit.

2 Timotei 2:18

Pentru că ei, încet, încet, De adevăr, s-au depărtat, Și-n acest fel, au răsturnat Credința unora, când ei, Vorbind cu oamenii acei, Despre-nviere, negreșit, Le-au spus că ea a și venit.