Țefania 3:13 - Biblia în versuri 201413 Atuncea, acea rămășiță Care-i din Israel, de viță, Nu are să mai săvârșească Nelegiuiri, n-o să rostească Minciuni, căci nimeni nu mai are, În gură, limbă-nșelătoare. Toți au să pască-atunci în tihnă. Vor avea parte de odihnă, Căci nimeni nu o să mai poată Ca să-i mai tulbure vreodată. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească13 Cei din rămășița lui Israel nu vor mai săvârși nedreptatea; nu vor mai spune minciuni și în gura lor nu se va mai găsi o limbă înșelătoare. Ci vor găsi pășune, se vor odihni și nimeni nu-i va mai înspăimânta“. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201813 Cei puțini care vor rămâne din Israel, nu vor mai comite nedreptăți, nu vor mai spune minciuni și nu vor mai avea în gură o limbă înșelătoare. Ei își vor paște turma și se vor odihni fără ca cineva să îi mai sperie. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202013 Restul lui Israél nu va mai face nedreptate, nu va mai spune minciuni și nu se va mai găsi în gura lor o limbă înșelătoare. Ei vor paște și se vor odihni și nu va mai fi cine să-i tulbure”. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu13 Rămășițele lui Israel nu vor mai săvârși nelegiuire, nu vor mai spune minciuni și nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înșelătoare. Ci vor paște și se vor odihni și nimeni nu-i va tulbura.” Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 193113 Rămășița lui Israel nu va lucra nedreptate și nu va vorbi minciuni și în gura lor nu se va afla limbă înșelătoare, ci vor paște și se vor culca și nu va fi cine să‐i înspăimânte. Gade chapit la |
Aceste maluri au să fie Date celor ce au să vie Din Iuda, căci sunt rămășiță Ce-a mai rămas din a lui viță. Acolo, ei vor paște-n tihnă; Vor avea parte de odihnă, În casele cele pe care Ținutul Ascalon le are. Căci Domnul Dumnezeul lor Nu-Și va uita al Său popor, Ci-i va aduce înapoi, Pe cei cari sunt prinși de război.”
N-ai teamă Iacove, îți zic! Apoi, și ție, Israel, Îți spun: nu te speria, de fel! Din țara cea îndepărtată – Unde te-am izgonit odată – În cari ajuns-a ca să fie Sămânța ta dusă-n robie, Cu mâna Mea te izbăvesc. Iată că Eu – Domnul – voiesc Ca-n vremurile de apoi, Pe Iacov să-l aduc ‘napoi, Ca să-i dau liniște și tihnă. Nicicând, apoi, a lui odihnă Nu se va tulbura vreodat’.
Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că mai rămâne cineva, Dintre locuitorii ei – Și-a zecea parte vor fi ei, Din rândul celor cari erau În țară și o locuiau – Și-aceștia fi-vor nimiciți, Fiind – de moarte – înghițiți. Dar după cum este păstrat Butucul, când este tăiat Un terebint sau un stejar, Poporul se va naște iar, Căci o sămânță sfântă are, Din rădăcină, a răsare.”
Domnul a zis, a doua oară: „Către Sion Mă întorc iară, Căci în Ierusalim, voiesc – De-acuma – ca să locuiesc. Ierusalimul – veți vedea – Un nume nou, că va avea: „Cetatea credincioasă” – iată – I se va spune. Totodată, Muntele Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, „Muntele sfânt”, va fi chemat.”